sfarsit de an vazut in lipsa fulgilor...

Sfarsit

vad cum totul in jurul meu se prabuseste.
picatura cu picatura,
petala cu petala...
totul se prabuste prin mine,
sau doar el prin mine?
placerile si sperantele au inceput sa dispara.
nu mai pot fi incurajat,
viata mea are doar trecut.
ma gandesc din ce in ce mai mult cum sa sfarsesc.
nu-mi raspund la intrebari.
refuz sa pasesc
si ma contopesc cu un prezent plin de gol si vid.
sa dispara lacrimile,
sa nu vad cum ma pregatiti.
totul devine din ce in ce mai inutil.
fara zvac si inimi descatusate...
sa ma lasati plin de dorinta si umil in tacere.
regret doar tot ce nu am facut.
castelele voastre de nisip au cazut sub pasii mei...
incet, incet pun si ultima caramida,
nu visez.
sfarsesc.

-----------------------------------------

Zidul

Luam niste caramizi,
cateva roabe cu ciment,
niste sudoare de oameni
si timp pierdut.
Avem un zid.

Lipim buzele de el,
il atingem,
acoperim impuritatile,
ii dam o forma finita, sau infinita.
El ne apara.

Ne arata nemarginirea,
il consolidam,
ne ascudem dupa el,
ii dam si sentimente.
E rece dar il simtim cald.

Eu, tu si niste muzica

poezie cantata de un saxofon

amestec de lumini si umbre,
in culori pastelate,
plin de frig si caldura
ma fac sa ma gandesc din ce in ce mai mult la parfumul tau.

simt cum culoarea pielii tale, cea vie,
se pravaleste peste mine,
acoperindu-ma cu afectiune
si ma inveleste cu frunze verzi si raze de soare.

ma ajuti sa ma nasc pentru a mia oara,
plecand spre infinitul abis involburat,
plin de negru satin
si sunete ciudate rostite de un saxofon.

arunc in jurul meu mii de discuri prafuite
cautand melodia,
melodia pe care sa o pun
la capataiul iubirii nenascute.

-------------------------------------

Un cerc

Ma lasi sa desenez un cerc pe spatele tau?
Vreau sa adaug doar, doar niste sentimente de marmura,
idei pline de praf,
atingeri de satin.

Spatele tau devine o coala alba de hartie si pura.
Folosesc degete in loc de culori,
iar apa ne racoreste pe amandoi
si topeste imaginatia incinsa.

Cercul se transforma in oglinda.
Albastrul ochilor mei sangereaza murdar
pe spatele tau alb si pur.
E gata. Las cercul sau il sterg cu ploaia de pe fruntea mea?

---------------------------------------------

tu si un ceas

ma uit la limbile ceasului cum te dezmiarda,
iar eu te astept cu fiecare secunda
sa mi te daruiesti toata .
sa te am in fiecare clipa.

te preumblii,
asa cum fac soldatii pe front,
porumbeii in plin vazduh
si furnicile pe scoarta unui stejar batran.

sa te daruiesti numai mie,
ca o ploaie calda intr-o zi arzatoare de vara,
sa pot alerga descult langa tine,
imbratisati prin camere pustiite si albe sa adormim.

vreau sa te gust,
lasa-ma sa te cuprind,
arata-ti privirea
si iubeste-ma.

Pastel

    Se apropie toamna! As vrea sa alergam prinsi de maini printr-o ploaie rece, ploaie rece de cuvinte. Sa mancam fructe date in parg. Arse de soarele patrunzator al veri plin de dulceata si spalate de ploaia racoroasa de toamna. Nu vreau sa ne acoperim inimile, asa cum spune marele Nichita cantat de Alifantis, ci din contra, sa le deschidem... sa le spargem ca pe niste ziduri. Tintuiti pe pamantul rece, simtim acest tomnatic vant care se vrea sa ne imbrace sufletele in fum. Tragica betie ne trage la un dans trist al toamnei pe ritmuri de frunze care cad si mor...
    Sa ne intoarcem la noi, zic! Uzi pana la piele de stropii mari si grei cazuti din nori, uitati prin ceata, cu inimile dezgolite ne privim. Ne cautam absolutul printre randuri goale fara vlaga si substanta. Ploua pustiu, ploua departe. Vrei sa redesenam vara printre picaturi topite de dragostea uitata acasa, intre asternuturile din dormitor? Stiu ca n-am materie in ceea ce iti spun... dar sunt naiv si te iubesc. O slaba raza te lumineaza, bucurie si galagie in sanul linistii morbide, pe chipul tau, dar fara apus si fara zori. Codrii dormiteaza, torente vin spre noi, curgand cu avant, avide sa culeaga rodul verii care a germinat noi vlastari... Numai tu si mainile tale care ard, traiesc! Desenele tale ma fac se devin parte din tablou. Hai sa tipam! Ia-ma de mana! Iubeste-ma! Du-ma pana la nori! Cum era :"du-ma fericire in sus si izbeste-mi tampla de stele"?
    Inca alergam... goi. Ne-am dezbracat in timp ce ploaia de cuvinte ne-a acoperit trupurile ucise de placere morbida producatoare de sunete, aduse parca din octavele orgasmului. Timpul din jurul nostru ne trimite intr-un pastel trist, intr-un tinut al nebuniei, al umbrelor. Aici te lasi greu, incet pe spate, of! Picioarele s-au transformat in niste ziduri pline de iedera uscata. Caut poarta. Cateva dare lungi de lumina imi arata drumul intortocheat si vascos spre golul tau pe care vreau sa mi-l asum. Devii din ce in ce mai imbujorata in fotografia asta trista cu frunze galbene si soare mort, lipsit de curaj... Ma lasi sa te cuprind?
    Vara s-a sfarsit tacut si trist. Incepe toamna pastelata. Parca anul asta s-a folosit mai mult negru. Traiesc mizer... Ma iubesti?

Pasiune si fum de tigara

   Incep cu decorul. Camera este plina de haine, draperiile groase de un rosu aprins nu sunt lipite, mai lasa lumina sa intre pe o fanta creata intre cele undeva la jumatatea ferestrei. Un jazz de proasta calitate se aude undeva pe fundal. In camera persista mirosul de tigara amestecat cu parfum de mosc. Patul cu baldachin ne adaposteste trupurile inerte, lipsite de viata fizica... Locurile noastre sunt aici, in mijlocul universului, in miezul lumii noastre... Nu as vrea sa stric momentul construit cu atata truda ridicandu-ma din pat, vreau doar sa continui, sa continui o minutioasa munca plina de nevoie si placeri, carnale, dar in acelasi timp spirituale, care se inalta in cosmos departe de pamantul mizer,  sa duca o lupta atat de ogasmica intre bine si rau...
   Deschid ochii incet. Plin de teama te redescopar... Ma trezesc cu mana pe tine. Te miros, iar pielea ta neimbracata miroase a copil proaspat imbaiat intr-o seara calduroasa de vara. Iti soptesc, usor, cu capul rezemat de buricul tau, povesti de dragoste nenascute, nestiute de nimeni. Razi! Imi aprind o tigara, iar o mana imi ramane libera. Cu ea vreau sa desenez pe piciorul tau niste aripi. Cu ele as vrea sa zbor, sa ma hranesc cu dragoste. Cred ca in engleza ar suna mai bine asta. Acum se aude David Bowie. Incerc sa iti umplu membrele cu saruturi. Caut sa ma transform intr-un vampir. Asa cum el are nevoie de sange, eu am nevoie de pasiune, de chimia aceea organica intre doua trupuri avide de dragoste, nu de sex. Sexul este comun. Toate lumea stie sa faca. Dar cati stiu ca pentru o femeie este mai plin de placere preludiul decat sexul in sine?
   Ma rogi sa ma joc  cu o flacara aprinsa desi nu sunt magician. Prind in mana flacara scoasa din gura ta, o transform intr-un cristal de argint. Aici ascund sunetele placerii care au umplut camera toata noaptea. Vreau sa le ascultam impreuna imbalsmati de cafeaua de dupa facuta la un ibric vechi din cupru. Iti descopar o alunita pe spate. Incerc sa o acopar cu buzele mele. Vrei sa te joci cu mana prin parul meu. Urc incet, incet spre urechea ta. Vreau sa vad ce e in spatele cercelului... Am descoperit un loc, care la atingerea lui cu limba te face sa tresari. Ajung in dreptul gurii. Limbile noastre se inclesteaza si incep un dans morbid, persuasiv si nascator de viata. Razele solare care au intrat in camera, ne cuprind ca o ploaie calda si torentiala de vara. Ma las cuprins de bratele tale. Numai gandul de a sta ghemuit langa tine o eternitate face ca pielea mea sa ma atentioneze ca nu visez. Musti din mine. Nu ma lasi sa ma ridic.
   Trec orele... Ziua a devenit nesfarsita. Umplu cele doua pahare, din nou, cu vin pe al tau, iar pe al meu cu gheata si vodka. Daca din sanii tai ar curge vodka, sigur din gura mea ai molipsi betia... O luam de la capat?

Dimineti de august...

        Dimineti triste de august. Aroma de cafea ma invita la un dans surd plin de secrete si iubire. Linistea diminetii ma apasa in tacere. Imi lipsteste o emotie creata de un suras plin de conversatii lungi. Parfumul merilor care incep sa dea in parg ma incalzeste si in acelasi timp ma imbata ca o sticla de cognag prost si un pachet de tigari. Incerc sa privesc spre rasarit, lipsit curaj. Nopti si zile ce au trecut nu au nevoie de razboaie, ci doar de un armistitiu. Pasii grabiti ma fac sa aleg din nou drumul gresit. Am nevoie de privirile tale din nou, mai mult ca orice!
   Lumea incepe sa se opreasca, dar as vrea sa se opreasca in parul tau. Ma lasi sa iti desenez iubirea din culorile constelatiilor? Bratele tale, atat de delicat construite, sunt facute special sa ma cuprinda intru totul, sa nu lase spatiul gol intre mine si tine. Ritmul cordului deschis de dureri neinchipuite si cumplite ma face sa tresar la fiecare atingere a timpului. Secunda, ca o carte de tarot care mi-a aparut la drum de seara spre dimineata ultimului dans. Ai putea sa ma iubesti? Mai fac un pas, trece si noaptea asta. Frunzele incep sa se ingalbeneasca la varfuri, dar eu inmuguresc. Renasc! Am uitat cum e sa gandesti pentru doi! Gandurile beligerante langa scrumiera si cana de cafea imi inchid ochii deschisi si sunt indemnat sa visez. Nu am ajuns inca la aripi de fluturi si pescarsusi solitari si zburdalnici la malul marii in cautare de noi locuri neatinse. Va trece si maine la fel de nedrept. Faruri stinse la orizont mie nu imi prevad nimic sumbru, doar imi confirma o parte din viata. Un saxofon ma instiga sa joc si cant, dar nu pot.
   Ma lasi sa te descopar? Ma ajuti? Vreau doar sa opresc lumea si timpul in loc...

picaturi si vise

regat din vis

visam corabii pe cer,
tu aveai stele in par,
in noapte, sorelui ne inchinam.
ne scaldam intr-un singur cuvant,
regatul nostru sculptat din pamant
brazdat de nori si culori,
ne apasa privirile inocente.
privilegiati de fericire,
ne mintim ironic,
rupem taceri si desfacem casatorii.
subtilul miros dintre mine si tine,
miros de mosc,
ne imbie inaltator spre tinutul
brazdat de rauri repezi,
brazi tineri si voinici,
cerbi si caprioare,
care se gasesc numai pentru noi.

-----------------------------------

picatura 

vad cum totul in jurul meu se prabuseste.

picatura cu picatura,

petala cu petala...

totul se prabuste prin mine,

sau doar el prin mine?

placerile si sperantele au inceput sa dispara.

nu mai pot fi incurajat,

viata mea are doar trecut.

ma gandesc din ce in ce mai mult cum sa sfarsesc.

nu-mi raspund la intrebari.

refuz sa pasesc

si ma contopesc cu un prezent plin de gol si vid.

sa dispara lacrimile,

sa nu vad cum ma pregatiti.

totul devine din ce in ce mai inutil.

fara zvac si inimi descatusate...

sa ma lasati plin de dorinta si umil in tacere.

regret doar tot ce nu am facut.

castelele voastre de nisip au cazut sub pasii mei...

incet, incet pun si ultima caramida,

nu visez.

sfarsesc.

Stare de insomnie

ma arunc in gol

ma simt usor,
priveste mama: zbor prin gol!
din ce in ce mai intemnitat,
strans de pereti,
ma zgarii si ma umplu de scrum,
ma uit in jur si nu gasesc nimic,
nici frig si nici caldura.

straniu si ciudat plutesc,
infasurat intr-un vis,
parca decupat dintr-un film prost si ieftin.
incerc sa nu mai simt la fel,
nu reusesc.
parca am pacatuit de moarte,
sfarsitul nu il gasesc.

dintr-un print, viitor rege,
a ramas un ultim om in castel,
cu ganduri rupte si fara haine.
involburat ca o oaste insangerata,
pierd tot mai multe batalii.

steagul meu se descompune
in mii de frunze si culori,
alergand prin tacere si intorcand clepsidra
devin din ce in ce mai gol.

ratacit in trecut,
cu palmele si fata lipite de zidul greu de caramida,
sa ma caiesc pentru viitor ducand in spate tot prezentul,
urcand un deal cu crucea si osanda,
scrijelind un miliard de foi,
facand salturi uriase si fluturi goi,
ma arunc in gol.

-------------------

simfonie de vara

glasul corbilor imi tulbura somnul,
simfonii ale lupilor ma urmaresc prin  padure.
as putea chiar sa mor acum,
dar nu sunt deloc fericit.
asta nu e locul meu.
inca nu am incetat sa visez.
minunatii tauri inca exista.
parfumul frunzelor in stare de putrefactie
imi alearga printre greseli.
nu stiu sa sparg tacerea.
sunt doar un orb care nu poate vorbi.
imi ramane doar un singur picior,
iar viata s-a scurs,
ca o ploaia scurta si calda intr-o dimineata
plina de oameni, vara.

Ploaie calda printre umbre...

mai vreau o viata

mai vreau inca o viata,
sa ingrop greselile intr-un orgasm,
caut lumina, unde e dumnezeu?
lipsa de sens si raspuns,
adauga incertitudini si exclamari...
nu stiu ce sa inseamna sa fii fericit,
nu ma lasa sa cred,
sunt strivit si sleit,
aprind o sticla de vin .
si am hotarat sa alerg pe langa hotarele noptii,
sting lumea intr-o scrumiera,
sunete ciudate si culori amestecate
ma fac sa ma pitesc printre randuri,
desarte si stingher apar
ca vinul intr-un singur pahar,
si totul e transformat in scrum...

-----------------------

blazare

miocardul greu apasa pe umerii mei,
ar trebui sa fiu orb ca sa nu vad lumina,
insa privesc celalalt scrum cazut pe langa scrumiera,
am deschid noaptea si am am aruncat praf printre stele.
zilele de gheata se topesc de la viteza sangelui,
blazarea imi sclipeste printre ochi,
am ajuns la a III-a cafea,
sudez tigarile, sting becul,
ma gasesc mai bine pe intuneric...
am vazut un fulg intrand pe fereastra,
e mesagerul tau?
ma gasesti de fiecare data inglobat in tristete si melancolii sovaitoare,
iar privirea ta de pisica ma ucide de fiecare data,
scutul meu alb de metal ma lasa fara aparare si este ineficient.

-------------------------

urme pe asfalt

ies in strada duhnind a intrebari,
ma leg de maini cu prima fasa,
oamenii, murdari si goi, injura printre dinti,
gustand paharele umplute la refuz cu venin,
scuipa miseleste otravuri catre cei far'-de ajutor.

vulturii se rotesc deasupra noastra.
au vazut ca suntem o prada usoara.
ne lipsesc scuturile si armele care ne-ar putea da aripi si speranta.
plang cu lacrimi pline de rasunete vii,
ma regasesc cu pieptul dezgolit printre valuri si stihii,
veste de salvare imi lipseste.

fiecare pala de vant ma ustura,
ma face sa ma pierd in detalii reversibile,
gandurile beligerante ma fac sa sting fiecare tigara
cu ura pe care destinul ne-a incojurat plin de puncte paralele.

3 iulie 1994, tango la Pasadena

   Baietii care au invatat sa danseze tango

   Greierii au incetat pentru o clipa sa mai cante, au avut si ei rasuflarea taiata... Luminile s-au aprins prima data dupa decembrie 1989. Fiecare s-a strans in jurul televizoarelor. Lumea virtuala inca nu a ajuns in estul Europei. Izvorand din dorinta de a se bucura fara margini, romanul a reusit intr-o oarecare noapte de 3 iulie 1994 sa o faca... O echipa din fostul lagar sovietic a predat o lectie de contraatac, de fotbal total, 8 ocazii clare de gol reusind la  3 dintre ele sa o faca. Magicienii nostrii, in cazanul de pe Rose Bowl, au pitit mingea pentru una din favoritele turneului, nationala lui Batistuta si Caniggia, si a proaspatului retras fortat de FIFA, zeul Maradona... 
    Meciul inceput la 13:30, in Romania 23:30, nu a lasat Romania sa doarma in nou dupa 4 ani si jumatate...Recitalul porneste cu un gol venit de nicaieri, Ilie, extrema noastra a inscris dintr-o pozitie imposibila pentru mii de maestriiin tainele sportului cu balonul rotund... Didi Prodan la 5 minute dupa golul nostru a crezut in acele momente ca a facut greseala carierii lui de fotbalist, a acordat un penalty pe care vanatorul Batistuta nu a iertat, a marcat. Minutul 16, 1-1. Doua minute a durat agonia lui, Ilie a lovit din nou necrutator, cu latul, venit tot de nicaieri... S-a intrat la cabine cu un scor urias, 2-1 pentru noi. Reprezentatia de gala inca nu se incheiase! Ce a fost mai delicios a urmat in mitanul secund. Minutul '58 a adus un corner la noi in careu, dar zidul nostru din aparare coordonat de Baciu' si Caprioara reuseste sa respinga, acelasi Ilie preia mingea si ca un fulger aprins intr-o noapte calduroasa de vara ajunge in careul celalalt, il are langa pe Tibi Selymes, dar ii paseaza lui Hagi, taticul multor generatii, si Gica suteaza din prima cu dreptul, nu cu stangul, fara a-i da sperante lui Islas... 3-1... Romania avea lumea la picioare! Maradona privea neputincios si cu ochii in lacrima la agonia de pe teren a fratilor lui sudamericani. In minutul '75 Abel Balbo, unul din "italienii" echipei, readuce speranta pentru cei care au inventat tangoul... Dar meciul s-a sfarsit cu o echipa a Romaniei inchisa ermetic iar Argentina atacand in valuri... Marele Pele dupa meci a spus ca Hagi este jucatorul turneului si acest 3-2 pentru Romania a fost cel mai frumos joc din turneu...
   La 19 ani dupa acest vis, traim cu speranta de a mai avea nopti albe de pe continentul american, acum ceva mai in sud, in Brazilia, la anul... Dupa 20 ani, ca in celebrul roman poate reusim sa retraim visul unei nopti de vara, un amalgam balcanic intre Shakespeare si Dumas dus in spate de niste haiduci din Carpati...

fluturi si tocuri

  Aripi de fluture si tocuri cui

   Pornind de la ideea ca iubirea e altceva decat un pretext la un roman as vrea sa incep scrirea din noaptea asta. Iubirea e insasi viata! Adica, dimineti pline, nopti lungi si zile incarcate de mii si mii de zambete si priviri patimase, discutii lungi, care nu devin nicioadata plictisitoare... 
   Nu cred ca arta iubirii se invata, ci o deprinzi cu timpul... si de aceea nu cred ca s-au facut manuale pentru a deprinde taina iubirii... Sublimul sentiment de a te apropia cat mai mult de elementele visurilor: sa o vezi ca o printesa cu aripi,sa numarati bataile de aripi ale unui fluture,sa desenati pe cer cu fire de nisip,sa radeti nemarginit, sa dansati printre nori imbatati de mirosul florilor pline de roua dimineata, sa ascultati cohen sau pe chirila, sa imparti cafeaua de dimineata cu cineva care miroase destul de dulce, sa discutati ore in sir despre ultimul film sau carte vazuta sau citita, sa aduceti argumente stirilor monstruoase... 
   Atunci cand devii prizonierul "lumii in doi" totul se transforma in albul cel mai pur din ce exista mai mecanic si violent, fara spirit si suflet, mai mizer si egoist... Momentele cand este imbracata in cele mai comode haine cand sta duminica aruncata in pat si butoaneza telecomanda iar tu o vezi in port-jartier si tocuri cui si iti este jena sa ii spui la ce te gandesti, devin niste momentele geniale... Cand iti aduci aminte de vorbele profei de literatura din liceu, ca iubirea face trecerea foarte repede de la teluric la ancestral, cand devii filosoful propriei constiinte... Egocentrismul dispare, iubind, totul pui pe tava, inveti sa daruiesti, sa renunti la grobianism doar sa mai furi 5 minute din timp langa ea, intinsi, sa ai nasul in spatele urechii ei... Cum cioran spunea ca cea mai mare prostie este omorarea dorintei prin ideea de eliberare, dar eu paradoxal, cred ca in dragoste si iubirea, dorinta este traita atunci cand eliberezi idei. Nu vreau sa imi mai franez dorinta si simtirile, ci doar sa le traiesc! Merita sa iubesti intru-totul? Sa te implici pana la capat? Totul este subiectiv...

nota de jurnal...

   Penumbre beligerante

     Lipsa de coerenta a gandurilor beligerante ma face sa cred ca devin din ce in ce mai labil psihic. Lacrimi calde si albastre cazute dintr-o calimara imi umezesc camasa primita in dar de la moarte. Urmele de priviri golase gasite pe asfalt ma duc cu gandul la o atlantida uitata intr-un colt de creier dorita de alter-ego-ul meul. A cazut un fulg de porumbel pe pervaz, e cel dintai. Darul de a trai si a iubi totdeauna rascolit de briza marii si puterea valurilor sparte la mal, malul ce face legatura intre amurg si vis. Un print al penumbrelor mi-a parut intransigent la auzul rugamintilor mele de a exprima liber tunete si fulgere brazdate de aripile lui icar. Cat timp va dura aceasta nebunie dusa la extaz? A cata oara cand o luam la fuga prin agonie? Putem lumina la fel de puternic ca un soare in fiecare dimineata plina de flori si roua? Caldura care este emanata de un vulcan, rocile lui imi incalzesc trairile si incerc sa gasesc de fiecare data cratima si virgula si niciodata punctul. Onomatopeele umane din imprejurul meu racnesc de o durere inconstienta asa cum un mentalist isi opreste bataile cordului. Pocalul plin pana la refuz de un vin amar imi indulceste fiecare lasare a noptii privind luna concentrata si ma lasa sa descopar mireasa ce se vede inauntru. Feed-back-ul viral si lipsa de atentie devin din ce in ce mai aproape de moarte. Disparitia inocentei este mizera, oamenii sunt subiecte de tabloide preluate cu copy-paste. Devin, mai mult sau mai putin, ipocrit si fariseu... Nu poti sa te dezici de suflet doar pentru atata lucru. E timpul sa nu se mai decredibilizeze si destabilizeze. Visam!

prima pagina de jurnal...

Intaia dimineata

  O sa incep primul post de tip jurnal. Incerc sa ma trezesc de fiecare data din parfumurile din noptii gustate involuntar. Caut tricoul galben aruncat de tine aseara pe scaun, plin de tutut amestecat cu miros placut de femeie. Nu vreau sa merg spre bucatarie, am citit recent un studiu facut de cercetatorii britanici in care ei spuneau sa nu aprinzi imediat cum te trezesti tigara, esti mult mai pasibil de cancer, de nu stiu ce fel. Briza diminetii fara tine se simte greu. Piesa lui John Mayer, Vultures, imi da o senzatie placuta de buna dimineata. Numai rezist. Imi umplu ibricul de cafea pana la refuz. Astept langa aragaz sa nu dea in clocot. Noaptea am petrecut-o in compania celui mai frumos si sublim sentiment... am incercat sa alerg prin foc, sa levitez deasupra apei, sa mananc norii... dar nu am reusit. Am nevoie de mai multe aripi de porumbel, si nu aripi de ceara. Soarele inca imi face probleme. In varful picioarelor ma misc printre stive de sticle, scrumiera suprasatura ca sarcina la chimie. Musc dintr-un colt de suflet uitat pe etajera in baie. Este foarte dulce, si cafea imi pare din ce in ce mai amara... Am gasit niste petale prin sufragerie si fire de nisip pentru ca te-am lasat sa intrii incaltata in viata mea. Nu am avut rabdare sa te descopar... 
Luna, pe care tocmai am vazut cum a apus, lasand loc luminii brazdate de pasari si nori, mi-a intarit extremul sentiment de a ma baga la somn sau a ma trezi, nici eu nu stiu exact ca sunt viu sau sunt nascut din penumbre si priviri golase imbracate prin taina de gandurile beligerante ascunse sub cearceaf... Nu te-am avut niciodata langa mine!

resemnare prin stari depresive

pamant, stejari si vise

vreau sa ma hranesc cu stari maniaco-depresive,
sa simt mirosul florilor de salcam din copilarie,
sa alerg descult pamantul proaspat udat de o ploaie de vara,
printre stejari batrani sa copilaresc...

ascuns de fiare si betoane vechi,
pumnii se umplu de lacrimi si bucurie
dupa fiecare cazatura spre definirea mea ca om.
rad si plang o data cu picaturile de sange care se preling
pe pieptul crud si dezgolit.

adierile de vant ma gasesc tavalit prin iarba,
numarand fire de pamant multicolore.
impletim coronite de flori pline de savoare
pe care le asezam la gatul fiecaruia printre stele licarind.

in neguri uitate de inorogi mareti,
feciori suave si neprihanite starnesc bucurii si invidii,
lacul fara coada plin de sirene inalta valuri
spre vise pandite fara de pacat si navalnice...

sfarsitul, ca un sarpe pervers, ucide inca din fasa,
munti plesuvi, facuti din margaritare si jar,
acoperind cu frunze uscate si copaci doborati,
prin uraganul meu ce se numeste copilarie.

-------------------------------------------

copilarie scufundata

imi este dor sa cred in basme si povesti,
vreau nu mai privesc in gol,
sa zbor pana la stele, plini de lumini si culori.

sa cioplesc sabii mult prea ascutite pentru lumea asta,
ca in copilaria noastra, generatia care nu a uitat sa viseze,
si sa cante la fel cum cei de acum, mii la numar, dormiteaza...

inca ratacim pe poteci la vedere, dar ascunse in iresponsabilitati,
lipsiti de curaj si busole, imbarbatati doar de vicii,
lasi si urati de cei ce au pierdut trenul la care aveau bilet.

serpi, lachei de metal, masini de os, aparate fara suflet,
ne conduc printre frunze uscate batute de vant, fara spirit,
sufocati iremediabil de cei ce manancare carne fara oase si zgarciuri.

invat din coarde de chitara si sunete de clapa,
randuri colorate de orice fel ma face sa domin prin curatenie
priviri si zambete pline de noroi si furtuni fara noima...

resemnarea duce la acceptarea prezentului ingropat de incertitudini,
vise tulburate de oameni ciudati care proiecteaza dezastre si drame,
refuzand iubirea si lovind prin cuvinte lipsite de sens...

cu si despre...

dimineti cu tine

privirea ta topeste, transforma si dezarmeaza
orice gand al meu care incearca sa te inconjoare.
mirosul de cafea din jurul tau a devenit aspru si senzual,
nimic nu e schimbat la tine...

diminetile lenese pe care le lasi la mine sunt adorabile,
cand iti piteai fata in pernele pline de savoare,
si ne scufundam intr-o toroapeala dulce
si inveliti de primele raze si adieri ale diminetii noastre.

vreau sa iti trimit bomboane de ciocolata si un biletel,
o mostra de parfum in schimb doresc,
placuta otrava sa o folosesc atat cat lipsesti,
sa scrijelesc pe pieptul meu un zambet de la tine.

mi-e dor de magia diminetilor noastre,
de schimbul replicilor la primele tigari aprinse din zi,
de gradinile de flori gasite in sticluta ta de parfum,
de fericirea sorbita dintr-o ceasca de cafea.

-------------------

ramai

ma simt atat de singur si mic,
ramai.
esti singura care mi-ai dat nume,
ramai.
m-ai alintat in fiecare dimineata,
ramai.
imi e frica daca tu pleci,
ramai.
pe la fereastra a ajuns si ploaia,
e prima a mea si nu a noastra,
ramai.
cade si prima lacrima, cea dintai, te rog,
ramai.
ceasul s-a oprit la tine in par,
ramai.
ma mint cu doua cafele, si celelalte cuvinte,
ramai.
imi e frig fara tine,
ramai.
noi vom zbura catre o noua zi,
ramai.
nemuritori ne vom regasi,te rog,
mai ramai.

----------------------

foc aprins

 taina vietii ma duce catre o noua zi,
pastel de primavara o sa pictez din vorbe,
nu m-am oprit din drum,
printre ganduri sunt aruncat,
gustul amar si plin de venim al iubirii
l-am aflat devreme in zori.

ochii tai pot zambi,
sa gust vraja buzelor nu mai pot.
de-as putea renaste sadind o stea,
a fost un palid vis.

ce incet se scurg orele in noptile pustii,
am fost inselat de perfide vorbe de la-nceput,
poemul din nori s-a spulberat usor,
am iubit un foc aprins...

dragoste nocturna

iertare

priviri de lup,
aripi de corb,
sunete de chitara,
drumuri de oase.
tanjesc la dumnezeu,
mirosuri grele de pantece pline de copii.
mirese dezgolite si pline,
bucati mari de paini,
slute si vestede,
bucurii nemaintalnite,
dasuri macabre si carnale,
ne intoarcem catre iertare,
ferestre deschise, usi sparte,
cete de ingeri ne conduc,
infinitul se stinge,
poruncile mortii le stergem,
spargem decalogul
si numaram petale de ghiocei.

---------------------

joc de secunde

joc de secunde,

ceasul se stinge cu fiecare clipa,

incerc sa renasc,

lumea mi-e sfarsita,

ca un peste ma zbat,

pornesc in furtuna,

ganduri pagane launtrice ucid 

in vise lumini si umbre...

sunete surde,

dispar si reapar intruna,

silabe colorate sporesc spre cuvinte..

------------------

o alta de dragoste

fericiri...unde suntem noi?

incerc sa masor pulsul,

texturi de vise, 

pahare de vin,

arome si praf, scrum si fum,

lacrimi stinse,

reinventam soapta prin strigat.

lazi cu scrisori spalate de pacate,

clopote care bat la amurg,

stilouri uscate,

frunze imprastiate de suflet,

luna desenata cu maini de copil,

pamant umezit cu tristete,

pietre legate de dureri de timp,

o alta dragoste fara rost.

------------------

dor de mama

frunze uscate,aspre la auzul vorbelor tale,

incerc sa ma ascund,

probez papionul si palaria de la tine,

camasa mortii nu ma inspaimanta,

nu o urasc,

imi e dor de tine.

plang de rusine ca nu am recunoscut ajutorul,

vreau compot si lumina din mainile tale,

flori de suflete si ochii tristi

tremura la poarta cerului,

caldura parului tau imi lipstete,

simt strigate transformate in soapte,

noaptea vietii straluceste mai tare decat viata.

ultima clipa ma asteapta,lepadata de secunde,

tac,recunosc priviri si mangaieri,

dar betoanele si fiarele ingheata

dorul de mama.

iunie, tigari si aroma de cafea

aroma de cafea

poveste cu whisky,
aroma de tutun,
iz de cafea,
mangaierea unor pagini de la o carte veche cu miros placut,
muzica si iubire platonica din partea ei,
eu cautand idealul,
absolut in dragoste.
prea multe romane interbelice,
cu amor de paris...joben de dandy,
manusi lungi si albe, cochete,
in contrast cu noroiul dupa fiecare ploaie si micimea umana
balcanica...
incerc sa respir in interior frumos...
cafeaua deja e rece si fara viata,
devine un mediu rece
si nu foarte atragator.

------------------

ecouri

ascult ecouri ,
vad monstruos,
cred cu tarie in judecata de apoi,
chipuri duble si cioplite,
descarc gandiri ancestrale,
simt teluricul,
regasesc pe dionis sau dan
sa citesc cartea a saptea,
deghizat in arlechin,
stand sub baldachin,
numar suflete,
care ies de sub soclu,
replici efemere
semnate de cei care au vazut marea...
caramizi, praf si scantei...

-----------------

femeia cu aripi

te vad cu pene frumoase de serafim,

aripi de fluture in loc de maini,

frigul din mine ce ma apasa dispare cand apari,

mersul meu spre al tau loveste aerul ca niste albastrosi,

albatrosi ce zboara catre mare, catre abis, sau infernul

zarilor uscate...

vreau sa dansam ca doua mere date in parg la inceput de toamna,

sa ne invartim catre soare,

sa topim astrul cu caldura trupurilor noastre,

sa scriu cu fire de nisip 

cea mai frumoasa poveste de dragoste,

sa te desenez din cuvinte,

sa iti cant din cohen,

sa fiu tatal copilului tau care nu l-ai avut nicioadata,

sa credem in darurile zeilor,

sa alergam prin zapada si numarand frunzele putrede 

de toamna tarzie, trista si melancolica, 

sa uram chimia si sa strigam impreuna 

te iubesc!

------------------

ochii din fereastra

vad femeia din fereastra cum se uita la mine,

incerc sa ma apropii, 

dar apar niste tineri soldati 

ce incearca sa o apere!

femeie, arata-mi calea sprea babilon,

sau tara fericirii,

plina de placeri perfide si orgasmice,

teren acoperit de aceleasi placeri abundente,

urmele ei sunt teribile,

ingeri de preerie canta ceva,

aud numai sunete de diamant, 

reusesc sa ma imbrac cu pamant,

am nevoie de puterea feminina,

deschide fereastra!

-------------

oglinzi

rauri de geamuri si oglinzi,

valuri si delfini care roiesc viata,

mergem dintr-un corp in altul,

masini de os,

zambete gri si posomorate,

vara tarzie cu fructe in parg,

pietre lucitoare rotindu-se,

flori care au plecat capul,

lume secate de puteri,

clape sparte,

stele care nu reusesc sa lumineze,

exod din temple,

ziduri fara margini,

plante ucigatoare,

povesti dezgustatoare,

ceaiuri dansante si placi vechi

care ne dojenesc cu sunete!

oglinzi care traiesc,

dau viata si mint frumos,

haine goale, fara suflete,

si timp conservat.

----------------------

urme

urme de tutun,

dare de vise care brazdeaza cerul,

brad si floare de colt pe creste de munti,

faruri orbitoare sfaramate de dinti,

acorduri de chitara,

minti obosite,

carti rasfoite,

munti batrani cu plete rare,

puls cardiac inferior mie,

lupi care tanjesc dupa viata,

sperante fara margini,

recasite in scrinul de amintiri,

dragoste neinteleasa,

cuvinte rostite degeaba,

descrieri neterminate,

curcubeu infinit,

negru si sange,

albastru si ingeri,

case imbatranite de neguri si ploi,

frunze in amurg...

o poveste de dragoste dintre un om si un vis

balada celei ce va fi a mea

nu vreau sa ma iubeasca femeile,
numai ea!
caut dragoste si alti demoni,
nu mai beau bere,
nu mai mananc carnati cu mustar,
decat numar clipa cu clipa
trairile inalte langa ea!

cu ea pot alerga printre nori,
desenam din cuvinte carabusi incolori,
aruncam cu nisip pana la cer,
invatam sa traim asa cum nimeni nu o face,
acordam chitare si piane...

nu ai indurare,
te ridici mai sus de fire,
inima iti e plina de iubire,
poti sa arunci numai cu iertare,
numai eu sunt cel pe care,
doresc sa ma iubesti.

cu aerul tau nepasator,
te plimbi prin colbul drumului de gheata,
ridici privirea ce m-apasa,
ma inalti spre cer,
cu aripi calde de randunea,
m-alergi prin minte cu intrebari,
si mai stiu ca esti a mea.

flori si pasari intorc capul,
pasului tau grav de caprioara,
lasi in urma ploaie racoroasa,
lumea in urma ta germineaza,
cresc mii si mii de chestii verzi,
numai noi , privind, si cresti.

pe deasupra noptii adormite,
maiestuoasa incepi sa te lungesti,
adieri de vant te decoreaza,
si codrul doarme instristat
ca de dansul tau nu a aflat.

fara tine sunt o balta trista
fara de pagan pacat,
cand soarele spre mine pierde cate-o slaba raza
si luminez fara apus, stingher si fara zori.

sorbim incet cate-o cafea,
aprindem si tigari,
pocnim de intrigi si suflari,
e dimineata in viata mea.

te iubesc,
te sarut,
te ascult,
te privesc,
te incalt,
te imbrac,
te cred...

demonica gandire de femeie,
la tine dispare,
esti singura printre sfinti,
nu esti in stare sa ma minti,
ma iei de mana,
intr-un surd joc de secunde,
tic-tac..

ceasul, pentru noi opreste sa mai bata,
noapte, incet-incet, se mai dilata,
te cuprind de brau si imi zambesti,
imi spui frumos ca ma iubesti...

ma imbeti cu declaratii si cuvinte,
ma lasi sa te dezmierd,
sa te imbrac cu pene albe,
coliere de flori si muguri verzi in par sa iti asez,
te-aseman cu al noptii astru,
ca un soare sa tot cresti,
stiu cu calda si trista mirare
ca esti a mea.

despre dragoste si alte puncte

cuvinte de la tine

nu vreau sa imi spui
ce ai spus fiecaruia de dinaintea mea,
sa ma mangai cum n-ai facuto nicioadata,
sa schimbi privirea in una de copil din zori,
sa ne imbalsamam cu miresme calde de primavara,
pacatul nostru vechi azi la noapte se va prescrie,
aruncam minciunile si ne cufundam in umbre,
dansam prin betia florilor din camp,
sunete de clape si chitara azvarlim peste noi,
satin, savoare si cafea sorbim,
patimi, ganduri si idei prin dantela pernelor curate
printre sarutari dezmierdate de
patimase sentimente calde si curate.
nu cersesc ce nu-mi poti da!
vreau doar atat,
pe tine! printre stele si vise...

-----------------

eu si cu tine

nebunie platonica, 

albastrul marii si albul pescarusilor,

atingeri catifelate,

versuri si tutun,

cele mai nocturne raze de soare

ne invaluie cu caldura rosie,

flacari care ard de pasiune,

clipe si secunde printre adieri de vant,

buze uscate si nisip prin par,

petale scurse in valurilor maretie,

refren, un vers, un vis...

eu si cu tine.

-----------------

te vad dansand

te vand dansand printre crini,

imbracata de un palid vis,

suferi ca un nufar alb,

parul tau negru ca al noptii strigat,

colier de fildes iti da,

prin golul zarilor de pasari calatoare 

te vad dansand.

refrene din the doors cantai,

si ploaia cea mai rece tu opreai,

si zambete si sunete tu-mi aruncai,

in umbre de castani ma odihneai...

tristetea mea, acum plange,

mai mult copacul cauta sa strige

un lup ce vrea dragoste si sange

si picta-voi ganduri vechi si mult pagane,

te vad dansand imbracata de un palid vis.

-------------------

sa nu taci

priviri pe langa soare,

ape involburate, pescarusi si bolovani,

salba de scoici in zi de sarbatoare,

tristetea valului ce pleaca

cu nerabdarea lui cea muta

ne-arata viata peste mare.

setea noilor senzatii,

cand de tine ma apropii

cad si urc si singur ma framant.

dar tu respira,

sa nu taci!

dar valul pleaca,

si prin forta lui,

viteza sangelui meu,creste,

vorbe nu-mi mai ies pe gura,

dar ma las prada mangaierilor

construite in stil medieval de tine.

nopti tinere de mai

dans

un dans teribil imi vine prin minte,
vad miracole triste,luate-n batjocura,
vedem cutite si sange,
ma bucur grotesc la vederea lor,
ochi fulgerati,dinti insangerati
de tulburare si migrene.
zbori goala deasupra unui cuib alb
si departezi aripile atat de usor ,
cred ca visez,sau nu!
bem si dansam in locuri pustii,
batranul mort canta la struna plina de praf
si inimile noastre,prizoniere de timp, devin libere!

------------

fum si file

numar fila dupa fila,
aprind tigara si o sting imediat!
numar stele si nori,
frunze din pomul meu,
printre ele gasesc cadavre vii si monstruozitati umane,
e timpul sa ne pocaim!
imperii renasc...vad falcari in ruine
si cetati dezgolite!
sufletul ma striga din cafeaua amara,
omul s-a preschimbat in fum si cenusa,
totul arde si e incolor,
aripi de fluture imi alina auzul,
cainii or sa ma latre,
iar eu o sa beau cidru sau lapte,
ma imbat cu trecut...rad prosteste
in fata mortii desgolita
care ma priveste cu ignoranta atitudine.

--------------

lumini

lumini si umbre carnale,
devin tot mai asurzitoare si greu de suportat,
alerg printre copaci, vad oameni goi,
simt din ce in ce mai tare iuteala aerului.
ma vad vorbind cu firele de iarba,
ma fac ca nu inteleg moartea.
sunt tot mai departe,
bantuit de oroare gasesc un fascicol de lumina.
ma intrepatrund cu el.
cad la pamant,parca trasnit,
miros pamantul umed si putred
calcat in picioare si batjocorit.

---------------

pas catre moarte

ma apropii incet catre moarte,
numar fiecare pas, centrimetru cu centrimetru,
secundele care se scurg ma fac sa urlu,
sa gem de durere apasatoare, sa am ochii deschisi dar sa nu vad nimic...
incerc sa intorc clepsidra,
cineva nu imi da voie,
cred ca e prea tarziu...
carnea incepe sa se desprinda de trup,
cuvintele imi par mai grele acum...
nu pot ignora imprejurul cu tot ce se afla...
simt miros de portocale, ceea ce e foarte ciudat...
incep sa am halucinatii,tusesc!
ma cuprind intru totul cu mainile,
simt un gol urias,
mintea mea a plecat departe,
nu-mi mai raspunde nimeni...

----------------

priviri si sunete

peretele mi se pare prea mic,
lumea ma ucidea cu priviri si sunete,
aici nu este de mine,eu sunt un delicat,
cum zicea cantecul lui chirila.
luna imi sangera trupul,
numar stele si nori,
caut raspunsuri,
retardari singuratice intr-o viata,
apas clape, ciupesc coarde,mangai cuvinte,
ma scufund in taceri si soapte.

inceputuri...

invitatie la o cafea...

text: © Mihail-Cornel Radu


ce faci?dormi?bine!
ma gandeam ca poate iesi cu mine la o cafea...
astept sa te imbraci?
nu?...ok,plec inainte...
sper sa ma ajungi!
o sa las in urma dara de ganduri plina de parfum fresh,
o sa te tii dupa ea?
poate reusesti sa imi atingi simturile,cand eu comand cafeaua...
in timp ce iti iei hainele pe tine poate iti asezi privirea,
privrea ta duce spre absolut?
sau printre nori iti va fi rau,te va lua ameteala?
poti cadea in picioare,cu toate ca esti cu capul in nori!
da,ai dreptate...inchid...ma scuzi ca te-am deranjat...
dar vroiam sa te intreb cum o mai duci cu fericirea,
de ce nu raspunzi?
de ce ma lasi sa ma afund in cuvinte?
stiu ca iti sunt indiferent,
dar macar un "da" de la tine m-ar cobori din nori,
direct in asternuturile tale pline de savoare si satin!
m-ai primi la tine cu un buchet de trandafiri si un pachet de tigari?
putem sorbi la tine 2 amarate de cafele sau mergem pe colt la separeu?
dar de ce nu raspunzi?
de ce ma lasi sa-ti trimit prin telefon sentimentele?
vreau sa stiu totul despre tine in dimineata asta!
imi dai voie sa te descopar?...
scuze,trebuie sa inchid,se termina creditul...
ce zici,iesi cu mine la o cafea?


zbor de sus

text: © Mihail-Cornel Radu

zbor de sus!
vreau ca femeia-amurg sa ma incalzeasca,
sa imi arate gandurile care ma fac sa imi pierd mintea.
ma las tintuit in pantecele ei...ca un spin de trandafir,
petalele aruncate de rasucirea capului ei
imi vin ca niste aripi sclipitoare ca de fluture...
apropierea de soare ma face sa racnesc de durere,
o durere cumplita plina de dragoste.

Eden

text: © Mihail-Cornel Radu

Locul unde mor visele,
Unde se bea sangele,
Acolo ne intalnim obositi
De drumul mortii.
Adormim in plina zi,
Vrajiti de vraja norilor cazuti
In ganduri...in miez de noapte.
Minunatii tauri care latra,
Minunatii cainii care impung
orice?
Orice e legat de noi si
Universul creat de tine,
Creat alaturi de o cometa alaturata Soarelui.
Lumina ne imbraca cu o mantie
Scoasa deseneta, parca  de vorbele spuse de prunci.

lumina

text: © Mihail-Cornel Radu

ochiul luminii cauta sangele spart,
al tau craniu poate realiza fulgerul,
niste stanci palide aprinde viata,
spatiul si timpul se opresc la tine,
fulgul de porumbel adie peste nori,
inteligenta e ca o fereastra sparta de tunet...
miocardul meu apasa umerii tai,
intrebarea nu are raspuns,
as vrea sa ma topesc ca pamantul,
sau sa rasar ca soarele iarna,
aripi de sarpe te gasesc imprejur,
supravietuim impreuna....
macelariti in noroi de pretexte,
analfabetizati de toti "avizatii"
pocalul plin de venin este varsat
pe cartile noastre.
noi suntem prea mici pentru versuri!

...cand...te iubesc

text: © Mihail-Cornel Radu

cand te contopesti cu intunericul,
cand te lasi pe spate in obscur,
cand ai pe tine camasa neagra de matase,
cand vii sa te simt in patul meu,
cand,asezata,imi vorbesti in soapta,
cand iti ascuzi visele de mine,
cand privesc cerul prin tine,
cand crezi ca infinitul se termina la noi,
cand iti caut buzele aromate de doruri desarte,
cand te gasesc mai frumoasa ca oricand,
TE IUBESC.

imbratisare

text: © Mihail-Cornel Radu

Ca o imbratisare de pisica,
ma strangea moartea ca o ghiara,
o limba de venin in loc de maini,
ochii ei imi strapungeau sufletul,
iubirea din el plangea ca o piatra,
in timp ce sufletul striga
inima de sare a marii vesnice...

Ca o petala de trandafir negru
te tin in ghiara din creierul meu
si o picatura din roua de sange
prinsa in iarna inghetata de razele de soare,noaptea.