o poveste de dragoste dintre un om si un vis

balada celei ce va fi a mea

nu vreau sa ma iubeasca femeile,
numai ea!
caut dragoste si alti demoni,
nu mai beau bere,
nu mai mananc carnati cu mustar,
decat numar clipa cu clipa
trairile inalte langa ea!

cu ea pot alerga printre nori,
desenam din cuvinte carabusi incolori,
aruncam cu nisip pana la cer,
invatam sa traim asa cum nimeni nu o face,
acordam chitare si piane...

nu ai indurare,
te ridici mai sus de fire,
inima iti e plina de iubire,
poti sa arunci numai cu iertare,
numai eu sunt cel pe care,
doresc sa ma iubesti.

cu aerul tau nepasator,
te plimbi prin colbul drumului de gheata,
ridici privirea ce m-apasa,
ma inalti spre cer,
cu aripi calde de randunea,
m-alergi prin minte cu intrebari,
si mai stiu ca esti a mea.

flori si pasari intorc capul,
pasului tau grav de caprioara,
lasi in urma ploaie racoroasa,
lumea in urma ta germineaza,
cresc mii si mii de chestii verzi,
numai noi , privind, si cresti.

pe deasupra noptii adormite,
maiestuoasa incepi sa te lungesti,
adieri de vant te decoreaza,
si codrul doarme instristat
ca de dansul tau nu a aflat.

fara tine sunt o balta trista
fara de pagan pacat,
cand soarele spre mine pierde cate-o slaba raza
si luminez fara apus, stingher si fara zori.

sorbim incet cate-o cafea,
aprindem si tigari,
pocnim de intrigi si suflari,
e dimineata in viata mea.

te iubesc,
te sarut,
te ascult,
te privesc,
te incalt,
te imbrac,
te cred...

demonica gandire de femeie,
la tine dispare,
esti singura printre sfinti,
nu esti in stare sa ma minti,
ma iei de mana,
intr-un surd joc de secunde,
tic-tac..

ceasul, pentru noi opreste sa mai bata,
noapte, incet-incet, se mai dilata,
te cuprind de brau si imi zambesti,
imi spui frumos ca ma iubesti...

ma imbeti cu declaratii si cuvinte,
ma lasi sa te dezmierd,
sa te imbrac cu pene albe,
coliere de flori si muguri verzi in par sa iti asez,
te-aseman cu al noptii astru,
ca un soare sa tot cresti,
stiu cu calda si trista mirare
ca esti a mea.