ma arunc in gol
ma simt usor,
priveste mama: zbor prin gol!
din ce in ce mai intemnitat,
strans de pereti,
ma zgarii si ma umplu de scrum,
ma uit in jur si nu gasesc nimic,
nici frig si nici caldura.
straniu si ciudat plutesc,
infasurat intr-un vis,
parca decupat dintr-un film prost si ieftin.
incerc sa nu mai simt la fel,
nu reusesc.
parca am pacatuit de moarte,
sfarsitul nu il gasesc.
dintr-un print, viitor rege,
a ramas un ultim om in castel,
cu ganduri rupte si fara haine.
involburat ca o oaste insangerata,
pierd tot mai multe batalii.
steagul meu se descompune
in mii de frunze si culori,
alergand prin tacere si intorcand clepsidra
devin din ce in ce mai gol.
ratacit in trecut,
cu palmele si fata lipite de zidul greu de caramida,
sa ma caiesc pentru viitor ducand in spate tot prezentul,
urcand un deal cu crucea si osanda,
scrijelind un miliard de foi,
facand salturi uriase si fluturi goi,
ma arunc in gol.
-------------------
simfonie de vara
glasul corbilor imi tulbura somnul,
simfonii ale lupilor ma urmaresc prin padure.
as putea chiar sa mor acum,
dar nu sunt deloc fericit.
asta nu e locul meu.
inca nu am incetat sa visez.
minunatii tauri inca exista.
parfumul frunzelor in stare de putrefactie
imi alearga printre greseli.
nu stiu sa sparg tacerea.
sunt doar un orb care nu poate vorbi.
imi ramane doar un singur picior,
iar viata s-a scurs,
ca o ploaia scurta si calda intr-o dimineata
plina de oameni, vara.
No comments:
Post a Comment