poezie cantata de un saxofon
amestec de lumini si umbre,
in culori pastelate,
plin de frig si caldura
ma fac sa ma gandesc din ce in ce mai mult la parfumul tau.
simt cum culoarea pielii tale, cea vie,
se pravaleste peste mine,
acoperindu-ma cu afectiune
si ma inveleste cu frunze verzi si raze de soare.
ma ajuti sa ma nasc pentru a mia oara,
plecand spre infinitul abis involburat,
plin de negru satin
si sunete ciudate rostite de un saxofon.
arunc in jurul meu mii de discuri prafuite
cautand melodia,
melodia pe care sa o pun
la capataiul iubirii nenascute.
-------------------------------------
Un cerc
Ma lasi sa desenez un cerc pe spatele tau?
Vreau sa adaug doar, doar niste sentimente de marmura,
idei pline de praf,
atingeri de satin.
Spatele tau devine o coala alba de hartie si pura.
Folosesc degete in loc de culori,
iar apa ne racoreste pe amandoi
si topeste imaginatia incinsa.
Cercul se transforma in oglinda.
Albastrul ochilor mei sangereaza murdar
pe spatele tau alb si pur.
E gata. Las cercul sau il sterg cu ploaia de pe fruntea mea?
---------------------------------------------
tu si un ceas
ma uit la limbile ceasului cum te dezmiarda,
iar eu te astept cu fiecare secunda
sa mi te daruiesti toata .
sa te am in fiecare clipa.
te preumblii,
asa cum fac soldatii pe front,
porumbeii in plin vazduh
si furnicile pe scoarta unui stejar batran.
sa te daruiesti numai mie,
ca o ploaie calda intr-o zi arzatoare de vara,
sa pot alerga descult langa tine,
imbratisati prin camere pustiite si albe sa adormim.
vreau sa te gust,
lasa-ma sa te cuprind,
arata-ti privirea
si iubeste-ma.
No comments:
Post a Comment