Thursday, 29 August 2013

Pastel

    Se apropie toamna! As vrea sa alergam prinsi de maini printr-o ploaie rece, ploaie rece de cuvinte. Sa mancam fructe date in parg. Arse de soarele patrunzator al veri plin de dulceata si spalate de ploaia racoroasa de toamna. Nu vreau sa ne acoperim inimile, asa cum spune marele Nichita cantat de Alifantis, ci din contra, sa le deschidem... sa le spargem ca pe niste ziduri. Tintuiti pe pamantul rece, simtim acest tomnatic vant care se vrea sa ne imbrace sufletele in fum. Tragica betie ne trage la un dans trist al toamnei pe ritmuri de frunze care cad si mor...
    Sa ne intoarcem la noi, zic! Uzi pana la piele de stropii mari si grei cazuti din nori, uitati prin ceata, cu inimile dezgolite ne privim. Ne cautam absolutul printre randuri goale fara vlaga si substanta. Ploua pustiu, ploua departe. Vrei sa redesenam vara printre picaturi topite de dragostea uitata acasa, intre asternuturile din dormitor? Stiu ca n-am materie in ceea ce iti spun... dar sunt naiv si te iubesc. O slaba raza te lumineaza, bucurie si galagie in sanul linistii morbide, pe chipul tau, dar fara apus si fara zori. Codrii dormiteaza, torente vin spre noi, curgand cu avant, avide sa culeaga rodul verii care a germinat noi vlastari... Numai tu si mainile tale care ard, traiesc! Desenele tale ma fac se devin parte din tablou. Hai sa tipam! Ia-ma de mana! Iubeste-ma! Du-ma pana la nori! Cum era :"du-ma fericire in sus si izbeste-mi tampla de stele"?
    Inca alergam... goi. Ne-am dezbracat in timp ce ploaia de cuvinte ne-a acoperit trupurile ucise de placere morbida producatoare de sunete, aduse parca din octavele orgasmului. Timpul din jurul nostru ne trimite intr-un pastel trist, intr-un tinut al nebuniei, al umbrelor. Aici te lasi greu, incet pe spate, of! Picioarele s-au transformat in niste ziduri pline de iedera uscata. Caut poarta. Cateva dare lungi de lumina imi arata drumul intortocheat si vascos spre golul tau pe care vreau sa mi-l asum. Devii din ce in ce mai imbujorata in fotografia asta trista cu frunze galbene si soare mort, lipsit de curaj... Ma lasi sa te cuprind?
    Vara s-a sfarsit tacut si trist. Incepe toamna pastelata. Parca anul asta s-a folosit mai mult negru. Traiesc mizer... Ma iubesti?

No comments:

Post a Comment