cavalcade ...

Imi umbla prin cap niste caprioare

Exact ca morcovii intr-un orez sarbesc

Incerc sa imi ating creierul

Cavalcade de bolovani imbibati cu grasime

Aluneca prin noi suvoaie

Vad o sangerare  masiva a insectelor verzi

Ce vin din bucatariile voastre in fiecare zi

Mirosul de carne ce se plimba printre blocurile

Construite din oase mari si moi

Ce se clatina la primul current de aer

Cese naste din pasii mici si goi

Ai caprioarelor .

---------------------------------------------

Nu vreau sa ma ierti

Vreau sa ma iei asa cum sunt

Aseara m-am uit pe peron dupa tine

Te cautam printre sinele de cale ferata

Nu erai

Imi doresc sa mai fi

Ma gasesti intr-un tramvai

Fetita de sub pod imi zambea

Credeam ca esti int-o cutie de chibrituri

Nu erai

Imi doresc sa mai fi

Intr-o noapte de aprilie desenam o caprioara

Ascultam  pamant care zvonea soapte

Inaltam zmee pe autostrada 

Nu erai

Imi doresc sa mai fi

Si pe 123 era o harta din sticla

Ma uitam prin colivii

Degeaba  tu n-ai sa mai vii

Te astept in statie

In loc sa ma plang eu scriu poezii

Aseara nu erai.

toamna, tarziu si statui

ingeri care se saruta in ploaie
toamna asta verde
in gradina suspendata nimeni sa nu vorbeasca
doar cainii care zambesc spre luna
ploaia asta nocturna ne inunda cu vin
maini de statui stropesc cu zeama de portocala peretii
in gradina suspendata se plimba masti care tipa
mijlocul noptii se apropie ca imbecilii de judecata de apoi
imi acopar fata cand animalele mor
si copiii imbratiseaza jocurile intunericului
in afara cerului
acolo unde ingerii se saruta in ploaie


-------------------------------------

ochii nu se miscau
s-au tarat peste o oglinda
ca intr-un mormant superficial
dintr-o epoca inderpatata
pe fundal era doar o chitara rece fara coarde
nu ma poate salva nimeni

cu un tipat mi-au rupt hainele
am alunecat pe fereastra
prea multe imagini disperate
ma pot pierde printre suvoaie de oameni
te rog ca in seara asta sa vii sa dansam
nu voi mai fi niciodata curat

Paturi de pusca si baloane de sapun

Faldurile gri de os pe piatra
Ascund o pasare anume ce ne sfideaza
Si ne trimite in genunchi sa ne rugam
Dar capul meu atarna greu de la mii de poze cu doamne goale
Pasii mei grabiti aluneca usor pe paturi de pusca
Si cineva inca ne trimite sa ne rugam
Suntem albi si avem privirile mucegaite
De altfel pacatul nici nu l-am nascut
Imbracati in camasi proaspat apretate plutim printre stejari
Fugim de valuri largi si lumini ce ne raman pe buze
Urcam trepte pline cu-ntrebari prinse in hainele tacerii
Si noi nu ne rugam
Ingeri de otel mustind pe continente urca catre cer
Dansuri cadril facute de fete cuminti ce vand in piete minciuni
Iar noi nu facem nimic
Si cu un strop de vin ne sprijinim barbia in palme
Ne lasam sedusi de ploi albastre venite de nicaieri
Imbracati-ne cu aripi si incaltati-ne cu plumb
Dar Doamne, lasa-ne sa ne rugam!

=========


m-as fi bucurat sa fiu mai rezistent la alcool
si sa nu fiu predispus la imbatranire
m-as fi bucurat daca varful muntelui ar fi fost putin mai plat
daca as fi fost dumnezeu nu cred ca as fi facut o treaba mai buna
sa fi fost mai multa paine si mai putin orez
ieri in gara mai traia doar un copil obez si niciun reporter nu fuma langa el
la fiercare pas vad vitrinele pline cu mirese venite din rusia
o doamna plina de namol mirosea un trandafir
si cainele ei a putrezit in inchisoare
dimineata la bursa a bubuit pretul la balotii cu fan
as vrea sa ma trezesc dar m-am ciupit si nu dorm
ma plimb printre oameni fara zambet imbracati in licheni
din casti imi canta roger waters
nu vreau sa fiu dumnezeu
a facut o treaba buna: e plin de trandafiri murdari.

Azi e ziua ta!

E luna plina !
Azi a fost ziua ta!
Ma uit in jur si ne lipseste jobenul
si manusile albe si penitele
si cerneala.
E greu, cititul nu mai exista!
Crima la Cotroceni!
Cafea la Capsa!
Unionism la "Carpatii"!
Arta la Junimea!
Ai scos mainile din buzunar
doar pentru Mițul tau iubit!
Ai avut un revolver,
degetele pline de cerneala,
suflet mare,
pe Creanga si Slavici...
Vreme trece...
Si Timpul.

#aifostometafora

Caut teiul lui, pe langa plopii fara sot,
Caut marginea padurii cu lac cu tot,
Nu cred ca mai am un singur dor,
As vrea sa fiu in oda in metru antic,
Ma vad in glossa,
O gasesc atat de frageda,
C-ai dus amorul ca un fum uitat,
Astept ceasul cel de taina,
Le-as multumi criticilor mei,
Ca oricum departe sunt de tine,
Care-i amorul meu in asta lume?
Vreau canturi de iubire,
Ce-i soptit atat de tainic,
Diamantul nordului...
O intelegere intre Dumnezeu si om,
Femeia?...mar de cearta,
Intr-o lume de neguri,
Imbatranit e sufletul in mine...
Fiind baiet paduri cutreieram,
Eminescu vazut de mine...

Ianuarie fara titlu...

Pe sanii ei am desenat poezii

A fost cea din urma seara

Parul  ei cel alintat mi-a insirat in mana capete de flori

Pe patul  ei am simtit un iz de gara

Am inghitit lacrimi ca pe niste soapte

M-am inrosit de la atata noapte

Cand am plecat de langa ea bateau clopote de nunta

In miezul unei nopti  uscate si pline de cercuri ramase in timp

Ma simteam ca intr-un roman trait la Paris

Printre valuri de vin rosu sparte dupa multiple despartiri …

Si ploua cu viniluri cu saxofoane si trompete  si piane

Merg singur pe langa calea ferata cu topuri de hartie scrisa

Visez la o dupa amiaza de mai cand alergam prin ploaie si vorbeam de morrison

Si de stangacia pe care o aveam si ea ma ura

Si povesti spuse si cantate si vorbeam  langa o chitara .

------------------------------

Ma plimbam singur printre copaci

Vedeam printre ei  umbre lasate de picioare si coapse de femei

Simteam totul ca intr-un film mut construit din falduri gri

Am stat de vorba langa stejari cu oameni pierduti de demult

Eram cu ochii intre-deschisi si imi imaginam aripi si flori de camp

Mirosea  a cimbrisor si a izma

Pamantul din jur ma incalzea cu amintiri digerabile

Aveam in spate un pian spart pe care l-am lasat in padure

Ca  ochii ce ma conduceau dintre frunze sa  cante

Nu cred ca erau de lupi pentru ca ii simteam reci

Aceasta a fost scena crimei mele. Am fost ucis.

In noiembrie a plouat cu pasta de dinti

Ploua cu pasta de dinti

Incep sa urc catre cer pe scara mea construita dintr-un stejar viguros
Si dintre norii albastrii si laptosi ca un clopot ce suna chemarea catre mormant
Se vedea o banca acoperita cu o rochie verde dantelata ce mirosea a parfum de carne.

Ma uit in buzunarele mele pline de tutun si bete de chibrituri 
Si numar treapta cu treapta pana ajung la 365 si ma opresc si aud copii strigand
Si mai aud si o chitara cantand niste soapte si Division Bell
Si incepe sa ploua cu pasta de dinti si o pasare fara aripi a cazut la picioarele mele.

Acum imi aprind o tigara
Sunt la urmatoarea treapta
Si apare o doamna cu mana despicata
Miroase a asfalt incins de pasta fierbinte
Imi imaginez o poveste si imi vine sa plang
Si rochia verde miroase tot mai tare a carne .

-----------------------

Ploua marunt 

dansezi cu tricoul meu galben
in prag de asfintit
sa nu uiti ca se naste o amintire
si raul plin de stele
se revarsa catre tine
si focul arde si miros de brad
te imbraca si e cald.

dimineata te pieaptana o ploaie marunta
si cartea rupta se deschide
si te vezi ca-ntr-o oglinda
de pe vale se aude un cantec pustiu
te priveste un ochi de un rosu rubiniu
eu ma pregatesc sa inaltam castele de nisip
si sa devenim un singur chip.

seara vine dinspre miaza-noapte
te asezi langa fantana
te preumblii pe sub luna
te transformi intr-o mireasa
ard si stelele lapte
si ploua din nou cu flori
si raze si ingeri si hartii
si copii cu dinti de fier
si sunete si cerbi si cantece
si robin canta
si mai ai atatea lucruri de facut.

toate's la locul lor ...

aseara erai imbracata in verde pe alee
si te-ai oprit
construiai baloane de sapun
dintre copaci se auzeau sunete de saxofon
iar pe strada curgeau suvoaie de scupait.

si norii dansau cadril deasupra noastra
ploua cu valuri de vant
urmau nopti involburate
cu mirese necununate .

in piata se vindeau numai ziare
iar banutii de argint au disparut
nici macar sarutul pe obraz
doar locul unui zid a mai ramas.
nici noi. doar suvoaie de scuipat.

--------

iti mai aduci aminte de castelul plin cu 7 pietre,
cand cu fata la perete deveneam imparati,
din porumbei ne transformam in ulii dezumflati
si cheia de la gat stralucea pe sub tricou
si dansam prin praf 
pe sub stejari si ghinde moi si mari si... si noi!
totul venea plouand
si noi plecam plangand
si venea noaptea si nu imbatraneam
si noi cu totii urlam, cantam si visam!
ploua cu fluturi din raze
si ne bucuram , cu dintii din asfalt ziua muscam.
cu haine construite din lumina ne imbracam
si nu ne pasa ca saream prin bolovani la noi in gradina.
orasul ascuns cu blocuri si padure pe noi ne-a crescut,
cu prea multe dimineti,
multe vise si promisiuni de tinut.
mancam in alte tari asteptand mingii venind din alte zari...
acum viata se lasa scurta si goala.
duminica pleci la bucuresti tot cu trenul de 5?