Pe sanii ei am desenat poezii
A fost cea din urma seara
Parul ei cel alintat
mi-a insirat in mana capete de flori
Pe patul ei am simtit
un iz de gara
Am inghitit lacrimi ca pe niste soapte
M-am inrosit de la atata noapte
Cand am plecat de langa ea bateau clopote de nunta
In miezul unei nopti
uscate si pline de cercuri ramase in timp
Ma simteam ca intr-un roman trait la Paris
Printre valuri de vin rosu sparte dupa multiple despartiri …
Si ploua cu viniluri cu saxofoane si trompete si piane
Merg singur pe langa calea ferata cu topuri de hartie scrisa
Visez la o dupa amiaza de mai cand alergam prin ploaie si
vorbeam de morrison
Si de stangacia pe care o aveam si ea ma ura
Si povesti spuse si cantate si vorbeam langa o chitara .
------------------------------
Ma plimbam singur printre copaci
Vedeam printre ei umbre lasate de picioare si coapse de femei
Simteam totul ca intr-un film mut construit din falduri gri
Am stat de vorba langa stejari cu oameni pierduti de demult
Eram cu ochii intre-deschisi si imi imaginam aripi si flori
de camp
Mirosea a cimbrisor si
a izma
Pamantul din jur ma incalzea cu amintiri digerabile
Aveam in spate un pian spart pe care l-am lasat in padure
Ca ochii ce ma
conduceau dintre frunze sa cante
Nu cred ca erau de lupi pentru ca ii simteam reci
Aceasta a fost scena crimei mele. Am fost ucis.
No comments:
Post a Comment