toamna, tarziu si statui

ingeri care se saruta in ploaie
toamna asta verde
in gradina suspendata nimeni sa nu vorbeasca
doar cainii care zambesc spre luna
ploaia asta nocturna ne inunda cu vin
maini de statui stropesc cu zeama de portocala peretii
in gradina suspendata se plimba masti care tipa
mijlocul noptii se apropie ca imbecilii de judecata de apoi
imi acopar fata cand animalele mor
si copiii imbratiseaza jocurile intunericului
in afara cerului
acolo unde ingerii se saruta in ploaie


-------------------------------------

ochii nu se miscau
s-au tarat peste o oglinda
ca intr-un mormant superficial
dintr-o epoca inderpatata
pe fundal era doar o chitara rece fara coarde
nu ma poate salva nimeni

cu un tipat mi-au rupt hainele
am alunecat pe fereastra
prea multe imagini disperate
ma pot pierde printre suvoaie de oameni
te rog ca in seara asta sa vii sa dansam
nu voi mai fi niciodata curat