Tu. Parfum si aripi si copac

eu, tu si niste aripi si un copac

ochii tai , expresivi si plini
ma cuprind intru-totul.
ma fac sa ma topesc ca un sloi de gheta in mijlocul verii.
ma regasesc mai plin de tine,
de dragalsenie si dimineata.
palmele tale pline de ciocoalata ma redeseneaza
ca un nor care sta in calea rasaritului nostru.
soarele, cel plin de lumina si caldura,
ne da aripi sa zburam peste zilele inghetate de pana acum.

copacul nemachiat din spatele nostru
ne ofera radacina lui sa ne sprijinim.
firelede iarba si frunzele ne privesc cu incantare.
suntem drepti si placuti in fata lor.
urmele de parfum lasate de noi aduc in jurul nostru
fluturi.si ne uitam cum bataile aripilor lor le ofera viata.
zambim.ne bucuram.traim prin ei.
ne tinem de mana.

-------------------------------------------------

si tu ma iubeai

eram singur pe o canapea in parc.

ai venit in fusta aceea galbena

si mi-ai parut a tarfa.

ma intrebam ce mai caut eu langa tine.

absolutul relatiei noastre se sfarsise.

crescuse un zid intre noi,

pe care eu ma sprijineam cu toate trairile si gandurile putrezite.

tu incercai sa ma prinzi de mana 

in timp ce eu mi-am aprins o tigara.

vroiai sa mergem sa bem cate o cafea,

sa ne eliberam prin aburi si tutun 

si eu am spus nu.

ma cautam in ochii si in parul tau dar nu ma gaseam.

eram departe.

imprejurul tau se gaseaua numai ciulini,

lalelele de altadata se ofilise.

nici macar parfumul tau nu ma mai facea sa imi ascund nasul dupa urechea ta.

dispaream incet.

lacrimile tale se transformau in pulbere de gheata.

zambeam amar si tu ma iubeai.

------------------------------------------------

loc si parfum.tu

caut niste aripi,

caut parfum de femeie,

caut un blues bun,

caut un loc genial.gasesc.

aici,

desenez niste maini pe abdomenul tau alb si pur,

il suflu cu praf argintat printre urme de stele 

iar tu razi cald si inocent.

ma bucur, te imbratisez si ma saruti.iubim.

sfarsit de an vazut in lipsa fulgilor...

Sfarsit

vad cum totul in jurul meu se prabuseste.
picatura cu picatura,
petala cu petala...
totul se prabuste prin mine,
sau doar el prin mine?
placerile si sperantele au inceput sa dispara.
nu mai pot fi incurajat,
viata mea are doar trecut.
ma gandesc din ce in ce mai mult cum sa sfarsesc.
nu-mi raspund la intrebari.
refuz sa pasesc
si ma contopesc cu un prezent plin de gol si vid.
sa dispara lacrimile,
sa nu vad cum ma pregatiti.
totul devine din ce in ce mai inutil.
fara zvac si inimi descatusate...
sa ma lasati plin de dorinta si umil in tacere.
regret doar tot ce nu am facut.
castelele voastre de nisip au cazut sub pasii mei...
incet, incet pun si ultima caramida,
nu visez.
sfarsesc.

-----------------------------------------

Zidul

Luam niste caramizi,
cateva roabe cu ciment,
niste sudoare de oameni
si timp pierdut.
Avem un zid.

Lipim buzele de el,
il atingem,
acoperim impuritatile,
ii dam o forma finita, sau infinita.
El ne apara.

Ne arata nemarginirea,
il consolidam,
ne ascudem dupa el,
ii dam si sentimente.
E rece dar il simtim cald.

Eu, tu si niste muzica

poezie cantata de un saxofon

amestec de lumini si umbre,
in culori pastelate,
plin de frig si caldura
ma fac sa ma gandesc din ce in ce mai mult la parfumul tau.

simt cum culoarea pielii tale, cea vie,
se pravaleste peste mine,
acoperindu-ma cu afectiune
si ma inveleste cu frunze verzi si raze de soare.

ma ajuti sa ma nasc pentru a mia oara,
plecand spre infinitul abis involburat,
plin de negru satin
si sunete ciudate rostite de un saxofon.

arunc in jurul meu mii de discuri prafuite
cautand melodia,
melodia pe care sa o pun
la capataiul iubirii nenascute.

-------------------------------------

Un cerc

Ma lasi sa desenez un cerc pe spatele tau?
Vreau sa adaug doar, doar niste sentimente de marmura,
idei pline de praf,
atingeri de satin.

Spatele tau devine o coala alba de hartie si pura.
Folosesc degete in loc de culori,
iar apa ne racoreste pe amandoi
si topeste imaginatia incinsa.

Cercul se transforma in oglinda.
Albastrul ochilor mei sangereaza murdar
pe spatele tau alb si pur.
E gata. Las cercul sau il sterg cu ploaia de pe fruntea mea?

---------------------------------------------

tu si un ceas

ma uit la limbile ceasului cum te dezmiarda,
iar eu te astept cu fiecare secunda
sa mi te daruiesti toata .
sa te am in fiecare clipa.

te preumblii,
asa cum fac soldatii pe front,
porumbeii in plin vazduh
si furnicile pe scoarta unui stejar batran.

sa te daruiesti numai mie,
ca o ploaie calda intr-o zi arzatoare de vara,
sa pot alerga descult langa tine,
imbratisati prin camere pustiite si albe sa adormim.

vreau sa te gust,
lasa-ma sa te cuprind,
arata-ti privirea
si iubeste-ma.

Pastel

    Se apropie toamna! As vrea sa alergam prinsi de maini printr-o ploaie rece, ploaie rece de cuvinte. Sa mancam fructe date in parg. Arse de soarele patrunzator al veri plin de dulceata si spalate de ploaia racoroasa de toamna. Nu vreau sa ne acoperim inimile, asa cum spune marele Nichita cantat de Alifantis, ci din contra, sa le deschidem... sa le spargem ca pe niste ziduri. Tintuiti pe pamantul rece, simtim acest tomnatic vant care se vrea sa ne imbrace sufletele in fum. Tragica betie ne trage la un dans trist al toamnei pe ritmuri de frunze care cad si mor...
    Sa ne intoarcem la noi, zic! Uzi pana la piele de stropii mari si grei cazuti din nori, uitati prin ceata, cu inimile dezgolite ne privim. Ne cautam absolutul printre randuri goale fara vlaga si substanta. Ploua pustiu, ploua departe. Vrei sa redesenam vara printre picaturi topite de dragostea uitata acasa, intre asternuturile din dormitor? Stiu ca n-am materie in ceea ce iti spun... dar sunt naiv si te iubesc. O slaba raza te lumineaza, bucurie si galagie in sanul linistii morbide, pe chipul tau, dar fara apus si fara zori. Codrii dormiteaza, torente vin spre noi, curgand cu avant, avide sa culeaga rodul verii care a germinat noi vlastari... Numai tu si mainile tale care ard, traiesc! Desenele tale ma fac se devin parte din tablou. Hai sa tipam! Ia-ma de mana! Iubeste-ma! Du-ma pana la nori! Cum era :"du-ma fericire in sus si izbeste-mi tampla de stele"?
    Inca alergam... goi. Ne-am dezbracat in timp ce ploaia de cuvinte ne-a acoperit trupurile ucise de placere morbida producatoare de sunete, aduse parca din octavele orgasmului. Timpul din jurul nostru ne trimite intr-un pastel trist, intr-un tinut al nebuniei, al umbrelor. Aici te lasi greu, incet pe spate, of! Picioarele s-au transformat in niste ziduri pline de iedera uscata. Caut poarta. Cateva dare lungi de lumina imi arata drumul intortocheat si vascos spre golul tau pe care vreau sa mi-l asum. Devii din ce in ce mai imbujorata in fotografia asta trista cu frunze galbene si soare mort, lipsit de curaj... Ma lasi sa te cuprind?
    Vara s-a sfarsit tacut si trist. Incepe toamna pastelata. Parca anul asta s-a folosit mai mult negru. Traiesc mizer... Ma iubesti?

Pasiune si fum de tigara

   Incep cu decorul. Camera este plina de haine, draperiile groase de un rosu aprins nu sunt lipite, mai lasa lumina sa intre pe o fanta creata intre cele undeva la jumatatea ferestrei. Un jazz de proasta calitate se aude undeva pe fundal. In camera persista mirosul de tigara amestecat cu parfum de mosc. Patul cu baldachin ne adaposteste trupurile inerte, lipsite de viata fizica... Locurile noastre sunt aici, in mijlocul universului, in miezul lumii noastre... Nu as vrea sa stric momentul construit cu atata truda ridicandu-ma din pat, vreau doar sa continui, sa continui o minutioasa munca plina de nevoie si placeri, carnale, dar in acelasi timp spirituale, care se inalta in cosmos departe de pamantul mizer,  sa duca o lupta atat de ogasmica intre bine si rau...
   Deschid ochii incet. Plin de teama te redescopar... Ma trezesc cu mana pe tine. Te miros, iar pielea ta neimbracata miroase a copil proaspat imbaiat intr-o seara calduroasa de vara. Iti soptesc, usor, cu capul rezemat de buricul tau, povesti de dragoste nenascute, nestiute de nimeni. Razi! Imi aprind o tigara, iar o mana imi ramane libera. Cu ea vreau sa desenez pe piciorul tau niste aripi. Cu ele as vrea sa zbor, sa ma hranesc cu dragoste. Cred ca in engleza ar suna mai bine asta. Acum se aude David Bowie. Incerc sa iti umplu membrele cu saruturi. Caut sa ma transform intr-un vampir. Asa cum el are nevoie de sange, eu am nevoie de pasiune, de chimia aceea organica intre doua trupuri avide de dragoste, nu de sex. Sexul este comun. Toate lumea stie sa faca. Dar cati stiu ca pentru o femeie este mai plin de placere preludiul decat sexul in sine?
   Ma rogi sa ma joc  cu o flacara aprinsa desi nu sunt magician. Prind in mana flacara scoasa din gura ta, o transform intr-un cristal de argint. Aici ascund sunetele placerii care au umplut camera toata noaptea. Vreau sa le ascultam impreuna imbalsmati de cafeaua de dupa facuta la un ibric vechi din cupru. Iti descopar o alunita pe spate. Incerc sa o acopar cu buzele mele. Vrei sa te joci cu mana prin parul meu. Urc incet, incet spre urechea ta. Vreau sa vad ce e in spatele cercelului... Am descoperit un loc, care la atingerea lui cu limba te face sa tresari. Ajung in dreptul gurii. Limbile noastre se inclesteaza si incep un dans morbid, persuasiv si nascator de viata. Razele solare care au intrat in camera, ne cuprind ca o ploaie calda si torentiala de vara. Ma las cuprins de bratele tale. Numai gandul de a sta ghemuit langa tine o eternitate face ca pielea mea sa ma atentioneze ca nu visez. Musti din mine. Nu ma lasi sa ma ridic.
   Trec orele... Ziua a devenit nesfarsita. Umplu cele doua pahare, din nou, cu vin pe al tau, iar pe al meu cu gheata si vodka. Daca din sanii tai ar curge vodka, sigur din gura mea ai molipsi betia... O luam de la capat?

Dimineti de august...

        Dimineti triste de august. Aroma de cafea ma invita la un dans surd plin de secrete si iubire. Linistea diminetii ma apasa in tacere. Imi lipsteste o emotie creata de un suras plin de conversatii lungi. Parfumul merilor care incep sa dea in parg ma incalzeste si in acelasi timp ma imbata ca o sticla de cognag prost si un pachet de tigari. Incerc sa privesc spre rasarit, lipsit curaj. Nopti si zile ce au trecut nu au nevoie de razboaie, ci doar de un armistitiu. Pasii grabiti ma fac sa aleg din nou drumul gresit. Am nevoie de privirile tale din nou, mai mult ca orice!
   Lumea incepe sa se opreasca, dar as vrea sa se opreasca in parul tau. Ma lasi sa iti desenez iubirea din culorile constelatiilor? Bratele tale, atat de delicat construite, sunt facute special sa ma cuprinda intru totul, sa nu lase spatiul gol intre mine si tine. Ritmul cordului deschis de dureri neinchipuite si cumplite ma face sa tresar la fiecare atingere a timpului. Secunda, ca o carte de tarot care mi-a aparut la drum de seara spre dimineata ultimului dans. Ai putea sa ma iubesti? Mai fac un pas, trece si noaptea asta. Frunzele incep sa se ingalbeneasca la varfuri, dar eu inmuguresc. Renasc! Am uitat cum e sa gandesti pentru doi! Gandurile beligerante langa scrumiera si cana de cafea imi inchid ochii deschisi si sunt indemnat sa visez. Nu am ajuns inca la aripi de fluturi si pescarsusi solitari si zburdalnici la malul marii in cautare de noi locuri neatinse. Va trece si maine la fel de nedrept. Faruri stinse la orizont mie nu imi prevad nimic sumbru, doar imi confirma o parte din viata. Un saxofon ma instiga sa joc si cant, dar nu pot.
   Ma lasi sa te descopar? Ma ajuti? Vreau doar sa opresc lumea si timpul in loc...

picaturi si vise

regat din vis

visam corabii pe cer,
tu aveai stele in par,
in noapte, sorelui ne inchinam.
ne scaldam intr-un singur cuvant,
regatul nostru sculptat din pamant
brazdat de nori si culori,
ne apasa privirile inocente.
privilegiati de fericire,
ne mintim ironic,
rupem taceri si desfacem casatorii.
subtilul miros dintre mine si tine,
miros de mosc,
ne imbie inaltator spre tinutul
brazdat de rauri repezi,
brazi tineri si voinici,
cerbi si caprioare,
care se gasesc numai pentru noi.

-----------------------------------

picatura 

vad cum totul in jurul meu se prabuseste.

picatura cu picatura,

petala cu petala...

totul se prabuste prin mine,

sau doar el prin mine?

placerile si sperantele au inceput sa dispara.

nu mai pot fi incurajat,

viata mea are doar trecut.

ma gandesc din ce in ce mai mult cum sa sfarsesc.

nu-mi raspund la intrebari.

refuz sa pasesc

si ma contopesc cu un prezent plin de gol si vid.

sa dispara lacrimile,

sa nu vad cum ma pregatiti.

totul devine din ce in ce mai inutil.

fara zvac si inimi descatusate...

sa ma lasati plin de dorinta si umil in tacere.

regret doar tot ce nu am facut.

castelele voastre de nisip au cazut sub pasii mei...

incet, incet pun si ultima caramida,

nu visez.

sfarsesc.