Pastel

    Se apropie toamna! As vrea sa alergam prinsi de maini printr-o ploaie rece, ploaie rece de cuvinte. Sa mancam fructe date in parg. Arse de soarele patrunzator al veri plin de dulceata si spalate de ploaia racoroasa de toamna. Nu vreau sa ne acoperim inimile, asa cum spune marele Nichita cantat de Alifantis, ci din contra, sa le deschidem... sa le spargem ca pe niste ziduri. Tintuiti pe pamantul rece, simtim acest tomnatic vant care se vrea sa ne imbrace sufletele in fum. Tragica betie ne trage la un dans trist al toamnei pe ritmuri de frunze care cad si mor...
    Sa ne intoarcem la noi, zic! Uzi pana la piele de stropii mari si grei cazuti din nori, uitati prin ceata, cu inimile dezgolite ne privim. Ne cautam absolutul printre randuri goale fara vlaga si substanta. Ploua pustiu, ploua departe. Vrei sa redesenam vara printre picaturi topite de dragostea uitata acasa, intre asternuturile din dormitor? Stiu ca n-am materie in ceea ce iti spun... dar sunt naiv si te iubesc. O slaba raza te lumineaza, bucurie si galagie in sanul linistii morbide, pe chipul tau, dar fara apus si fara zori. Codrii dormiteaza, torente vin spre noi, curgand cu avant, avide sa culeaga rodul verii care a germinat noi vlastari... Numai tu si mainile tale care ard, traiesc! Desenele tale ma fac se devin parte din tablou. Hai sa tipam! Ia-ma de mana! Iubeste-ma! Du-ma pana la nori! Cum era :"du-ma fericire in sus si izbeste-mi tampla de stele"?
    Inca alergam... goi. Ne-am dezbracat in timp ce ploaia de cuvinte ne-a acoperit trupurile ucise de placere morbida producatoare de sunete, aduse parca din octavele orgasmului. Timpul din jurul nostru ne trimite intr-un pastel trist, intr-un tinut al nebuniei, al umbrelor. Aici te lasi greu, incet pe spate, of! Picioarele s-au transformat in niste ziduri pline de iedera uscata. Caut poarta. Cateva dare lungi de lumina imi arata drumul intortocheat si vascos spre golul tau pe care vreau sa mi-l asum. Devii din ce in ce mai imbujorata in fotografia asta trista cu frunze galbene si soare mort, lipsit de curaj... Ma lasi sa te cuprind?
    Vara s-a sfarsit tacut si trist. Incepe toamna pastelata. Parca anul asta s-a folosit mai mult negru. Traiesc mizer... Ma iubesti?

Pasiune si fum de tigara

   Incep cu decorul. Camera este plina de haine, draperiile groase de un rosu aprins nu sunt lipite, mai lasa lumina sa intre pe o fanta creata intre cele undeva la jumatatea ferestrei. Un jazz de proasta calitate se aude undeva pe fundal. In camera persista mirosul de tigara amestecat cu parfum de mosc. Patul cu baldachin ne adaposteste trupurile inerte, lipsite de viata fizica... Locurile noastre sunt aici, in mijlocul universului, in miezul lumii noastre... Nu as vrea sa stric momentul construit cu atata truda ridicandu-ma din pat, vreau doar sa continui, sa continui o minutioasa munca plina de nevoie si placeri, carnale, dar in acelasi timp spirituale, care se inalta in cosmos departe de pamantul mizer,  sa duca o lupta atat de ogasmica intre bine si rau...
   Deschid ochii incet. Plin de teama te redescopar... Ma trezesc cu mana pe tine. Te miros, iar pielea ta neimbracata miroase a copil proaspat imbaiat intr-o seara calduroasa de vara. Iti soptesc, usor, cu capul rezemat de buricul tau, povesti de dragoste nenascute, nestiute de nimeni. Razi! Imi aprind o tigara, iar o mana imi ramane libera. Cu ea vreau sa desenez pe piciorul tau niste aripi. Cu ele as vrea sa zbor, sa ma hranesc cu dragoste. Cred ca in engleza ar suna mai bine asta. Acum se aude David Bowie. Incerc sa iti umplu membrele cu saruturi. Caut sa ma transform intr-un vampir. Asa cum el are nevoie de sange, eu am nevoie de pasiune, de chimia aceea organica intre doua trupuri avide de dragoste, nu de sex. Sexul este comun. Toate lumea stie sa faca. Dar cati stiu ca pentru o femeie este mai plin de placere preludiul decat sexul in sine?
   Ma rogi sa ma joc  cu o flacara aprinsa desi nu sunt magician. Prind in mana flacara scoasa din gura ta, o transform intr-un cristal de argint. Aici ascund sunetele placerii care au umplut camera toata noaptea. Vreau sa le ascultam impreuna imbalsmati de cafeaua de dupa facuta la un ibric vechi din cupru. Iti descopar o alunita pe spate. Incerc sa o acopar cu buzele mele. Vrei sa te joci cu mana prin parul meu. Urc incet, incet spre urechea ta. Vreau sa vad ce e in spatele cercelului... Am descoperit un loc, care la atingerea lui cu limba te face sa tresari. Ajung in dreptul gurii. Limbile noastre se inclesteaza si incep un dans morbid, persuasiv si nascator de viata. Razele solare care au intrat in camera, ne cuprind ca o ploaie calda si torentiala de vara. Ma las cuprins de bratele tale. Numai gandul de a sta ghemuit langa tine o eternitate face ca pielea mea sa ma atentioneze ca nu visez. Musti din mine. Nu ma lasi sa ma ridic.
   Trec orele... Ziua a devenit nesfarsita. Umplu cele doua pahare, din nou, cu vin pe al tau, iar pe al meu cu gheata si vodka. Daca din sanii tai ar curge vodka, sigur din gura mea ai molipsi betia... O luam de la capat?

Dimineti de august...

        Dimineti triste de august. Aroma de cafea ma invita la un dans surd plin de secrete si iubire. Linistea diminetii ma apasa in tacere. Imi lipsteste o emotie creata de un suras plin de conversatii lungi. Parfumul merilor care incep sa dea in parg ma incalzeste si in acelasi timp ma imbata ca o sticla de cognag prost si un pachet de tigari. Incerc sa privesc spre rasarit, lipsit curaj. Nopti si zile ce au trecut nu au nevoie de razboaie, ci doar de un armistitiu. Pasii grabiti ma fac sa aleg din nou drumul gresit. Am nevoie de privirile tale din nou, mai mult ca orice!
   Lumea incepe sa se opreasca, dar as vrea sa se opreasca in parul tau. Ma lasi sa iti desenez iubirea din culorile constelatiilor? Bratele tale, atat de delicat construite, sunt facute special sa ma cuprinda intru totul, sa nu lase spatiul gol intre mine si tine. Ritmul cordului deschis de dureri neinchipuite si cumplite ma face sa tresar la fiecare atingere a timpului. Secunda, ca o carte de tarot care mi-a aparut la drum de seara spre dimineata ultimului dans. Ai putea sa ma iubesti? Mai fac un pas, trece si noaptea asta. Frunzele incep sa se ingalbeneasca la varfuri, dar eu inmuguresc. Renasc! Am uitat cum e sa gandesti pentru doi! Gandurile beligerante langa scrumiera si cana de cafea imi inchid ochii deschisi si sunt indemnat sa visez. Nu am ajuns inca la aripi de fluturi si pescarsusi solitari si zburdalnici la malul marii in cautare de noi locuri neatinse. Va trece si maine la fel de nedrept. Faruri stinse la orizont mie nu imi prevad nimic sumbru, doar imi confirma o parte din viata. Un saxofon ma instiga sa joc si cant, dar nu pot.
   Ma lasi sa te descopar? Ma ajuti? Vreau doar sa opresc lumea si timpul in loc...

picaturi si vise

regat din vis

visam corabii pe cer,
tu aveai stele in par,
in noapte, sorelui ne inchinam.
ne scaldam intr-un singur cuvant,
regatul nostru sculptat din pamant
brazdat de nori si culori,
ne apasa privirile inocente.
privilegiati de fericire,
ne mintim ironic,
rupem taceri si desfacem casatorii.
subtilul miros dintre mine si tine,
miros de mosc,
ne imbie inaltator spre tinutul
brazdat de rauri repezi,
brazi tineri si voinici,
cerbi si caprioare,
care se gasesc numai pentru noi.

-----------------------------------

picatura 

vad cum totul in jurul meu se prabuseste.

picatura cu picatura,

petala cu petala...

totul se prabuste prin mine,

sau doar el prin mine?

placerile si sperantele au inceput sa dispara.

nu mai pot fi incurajat,

viata mea are doar trecut.

ma gandesc din ce in ce mai mult cum sa sfarsesc.

nu-mi raspund la intrebari.

refuz sa pasesc

si ma contopesc cu un prezent plin de gol si vid.

sa dispara lacrimile,

sa nu vad cum ma pregatiti.

totul devine din ce in ce mai inutil.

fara zvac si inimi descatusate...

sa ma lasati plin de dorinta si umil in tacere.

regret doar tot ce nu am facut.

castelele voastre de nisip au cazut sub pasii mei...

incet, incet pun si ultima caramida,

nu visez.

sfarsesc.

Stare de insomnie

ma arunc in gol

ma simt usor,
priveste mama: zbor prin gol!
din ce in ce mai intemnitat,
strans de pereti,
ma zgarii si ma umplu de scrum,
ma uit in jur si nu gasesc nimic,
nici frig si nici caldura.

straniu si ciudat plutesc,
infasurat intr-un vis,
parca decupat dintr-un film prost si ieftin.
incerc sa nu mai simt la fel,
nu reusesc.
parca am pacatuit de moarte,
sfarsitul nu il gasesc.

dintr-un print, viitor rege,
a ramas un ultim om in castel,
cu ganduri rupte si fara haine.
involburat ca o oaste insangerata,
pierd tot mai multe batalii.

steagul meu se descompune
in mii de frunze si culori,
alergand prin tacere si intorcand clepsidra
devin din ce in ce mai gol.

ratacit in trecut,
cu palmele si fata lipite de zidul greu de caramida,
sa ma caiesc pentru viitor ducand in spate tot prezentul,
urcand un deal cu crucea si osanda,
scrijelind un miliard de foi,
facand salturi uriase si fluturi goi,
ma arunc in gol.

-------------------

simfonie de vara

glasul corbilor imi tulbura somnul,
simfonii ale lupilor ma urmaresc prin  padure.
as putea chiar sa mor acum,
dar nu sunt deloc fericit.
asta nu e locul meu.
inca nu am incetat sa visez.
minunatii tauri inca exista.
parfumul frunzelor in stare de putrefactie
imi alearga printre greseli.
nu stiu sa sparg tacerea.
sunt doar un orb care nu poate vorbi.
imi ramane doar un singur picior,
iar viata s-a scurs,
ca o ploaia scurta si calda intr-o dimineata
plina de oameni, vara.

Ploaie calda printre umbre...

mai vreau o viata

mai vreau inca o viata,
sa ingrop greselile intr-un orgasm,
caut lumina, unde e dumnezeu?
lipsa de sens si raspuns,
adauga incertitudini si exclamari...
nu stiu ce sa inseamna sa fii fericit,
nu ma lasa sa cred,
sunt strivit si sleit,
aprind o sticla de vin .
si am hotarat sa alerg pe langa hotarele noptii,
sting lumea intr-o scrumiera,
sunete ciudate si culori amestecate
ma fac sa ma pitesc printre randuri,
desarte si stingher apar
ca vinul intr-un singur pahar,
si totul e transformat in scrum...

-----------------------

blazare

miocardul greu apasa pe umerii mei,
ar trebui sa fiu orb ca sa nu vad lumina,
insa privesc celalalt scrum cazut pe langa scrumiera,
am deschid noaptea si am am aruncat praf printre stele.
zilele de gheata se topesc de la viteza sangelui,
blazarea imi sclipeste printre ochi,
am ajuns la a III-a cafea,
sudez tigarile, sting becul,
ma gasesc mai bine pe intuneric...
am vazut un fulg intrand pe fereastra,
e mesagerul tau?
ma gasesti de fiecare data inglobat in tristete si melancolii sovaitoare,
iar privirea ta de pisica ma ucide de fiecare data,
scutul meu alb de metal ma lasa fara aparare si este ineficient.

-------------------------

urme pe asfalt

ies in strada duhnind a intrebari,
ma leg de maini cu prima fasa,
oamenii, murdari si goi, injura printre dinti,
gustand paharele umplute la refuz cu venin,
scuipa miseleste otravuri catre cei far'-de ajutor.

vulturii se rotesc deasupra noastra.
au vazut ca suntem o prada usoara.
ne lipsesc scuturile si armele care ne-ar putea da aripi si speranta.
plang cu lacrimi pline de rasunete vii,
ma regasesc cu pieptul dezgolit printre valuri si stihii,
veste de salvare imi lipseste.

fiecare pala de vant ma ustura,
ma face sa ma pierd in detalii reversibile,
gandurile beligerante ma fac sa sting fiecare tigara
cu ura pe care destinul ne-a incojurat plin de puncte paralele.

3 iulie 1994, tango la Pasadena

   Baietii care au invatat sa danseze tango

   Greierii au incetat pentru o clipa sa mai cante, au avut si ei rasuflarea taiata... Luminile s-au aprins prima data dupa decembrie 1989. Fiecare s-a strans in jurul televizoarelor. Lumea virtuala inca nu a ajuns in estul Europei. Izvorand din dorinta de a se bucura fara margini, romanul a reusit intr-o oarecare noapte de 3 iulie 1994 sa o faca... O echipa din fostul lagar sovietic a predat o lectie de contraatac, de fotbal total, 8 ocazii clare de gol reusind la  3 dintre ele sa o faca. Magicienii nostrii, in cazanul de pe Rose Bowl, au pitit mingea pentru una din favoritele turneului, nationala lui Batistuta si Caniggia, si a proaspatului retras fortat de FIFA, zeul Maradona... 
    Meciul inceput la 13:30, in Romania 23:30, nu a lasat Romania sa doarma in nou dupa 4 ani si jumatate...Recitalul porneste cu un gol venit de nicaieri, Ilie, extrema noastra a inscris dintr-o pozitie imposibila pentru mii de maestriiin tainele sportului cu balonul rotund... Didi Prodan la 5 minute dupa golul nostru a crezut in acele momente ca a facut greseala carierii lui de fotbalist, a acordat un penalty pe care vanatorul Batistuta nu a iertat, a marcat. Minutul 16, 1-1. Doua minute a durat agonia lui, Ilie a lovit din nou necrutator, cu latul, venit tot de nicaieri... S-a intrat la cabine cu un scor urias, 2-1 pentru noi. Reprezentatia de gala inca nu se incheiase! Ce a fost mai delicios a urmat in mitanul secund. Minutul '58 a adus un corner la noi in careu, dar zidul nostru din aparare coordonat de Baciu' si Caprioara reuseste sa respinga, acelasi Ilie preia mingea si ca un fulger aprins intr-o noapte calduroasa de vara ajunge in careul celalalt, il are langa pe Tibi Selymes, dar ii paseaza lui Hagi, taticul multor generatii, si Gica suteaza din prima cu dreptul, nu cu stangul, fara a-i da sperante lui Islas... 3-1... Romania avea lumea la picioare! Maradona privea neputincios si cu ochii in lacrima la agonia de pe teren a fratilor lui sudamericani. In minutul '75 Abel Balbo, unul din "italienii" echipei, readuce speranta pentru cei care au inventat tangoul... Dar meciul s-a sfarsit cu o echipa a Romaniei inchisa ermetic iar Argentina atacand in valuri... Marele Pele dupa meci a spus ca Hagi este jucatorul turneului si acest 3-2 pentru Romania a fost cel mai frumos joc din turneu...
   La 19 ani dupa acest vis, traim cu speranta de a mai avea nopti albe de pe continentul american, acum ceva mai in sud, in Brazilia, la anul... Dupa 20 ani, ca in celebrul roman poate reusim sa retraim visul unei nopti de vara, un amalgam balcanic intre Shakespeare si Dumas dus in spate de niste haiduci din Carpati...