se vorbea la inceput despre morisson si chitare si lumi noi

Pe sanii ei am desenat poezii
A fost cea din urma seara
Parul ei cel alintat mi-a insirat in mana capete de flori
Pe patul ei am simtit un iz de gara
Am inghitit lacrimi ca pe niste soapte 
M-am inrosit de la atata noapte

Cand am plecat de langa ea bateau clopote de nunta
In miezul unei nopti uscate si pline de cercuri ramase in timp
Ma simteam ca intr-un roman trait la Paris
Printre valuri de vin rosu sparte dupa multiple despartiri …

Si ploua cu viniluri cu saxofoane si trompete si piane
Merg singur pe langa calea ferata cu topuri de hartie scrisa
Visez la o dupa amiaza de mai cand alergam prin ploaie si vorbeam de morrison
Si de stangacia pe care o aveam si ea ma ura
Si povesti spuse si cantate si vorbeam langa o chitara .

--------------------------------------

asta e pentru ea
pentru cea care fuge de singuratate
pentru cea cu ochii de cal
pentru cea care avea chitara goala de idile
niste versuri de la morisson

asta e pentru ea
pentru cea care iubeste verdele
pentru scafandru
regizor sau cosmonaut
lumina si un cantec in cort
iubiri clandestine si carti despre eroi

copila a murit intr-o statie de autobuz
orasul era zeu
si lumea din jurul bancii
incojurata de frunze galbene si porumbei
nicio amintire
nciun mov
o armata de vise si vise si vise
peste drumul de lemn
si love street aud in urechi
si calc peste beatles

ploaua peste parcul ei
am plans intr-o fantana
lumina de la geamul ei
s-a spart de la un fulg
si un latrat
si ultima tigara
aicolo primul sarut

fara clopote de nunta
fara rochii de mireasa
fara vin si fara viata
fara rasarit si fara mare
fara inima plina cu amintire
doar miros de asfalt si lacrimi uscate.