Pastel

    Se apropie toamna! As vrea sa alergam prinsi de maini printr-o ploaie rece, ploaie rece de cuvinte. Sa mancam fructe date in parg. Arse de soarele patrunzator al veri plin de dulceata si spalate de ploaia racoroasa de toamna. Nu vreau sa ne acoperim inimile, asa cum spune marele Nichita cantat de Alifantis, ci din contra, sa le deschidem... sa le spargem ca pe niste ziduri. Tintuiti pe pamantul rece, simtim acest tomnatic vant care se vrea sa ne imbrace sufletele in fum. Tragica betie ne trage la un dans trist al toamnei pe ritmuri de frunze care cad si mor...
    Sa ne intoarcem la noi, zic! Uzi pana la piele de stropii mari si grei cazuti din nori, uitati prin ceata, cu inimile dezgolite ne privim. Ne cautam absolutul printre randuri goale fara vlaga si substanta. Ploua pustiu, ploua departe. Vrei sa redesenam vara printre picaturi topite de dragostea uitata acasa, intre asternuturile din dormitor? Stiu ca n-am materie in ceea ce iti spun... dar sunt naiv si te iubesc. O slaba raza te lumineaza, bucurie si galagie in sanul linistii morbide, pe chipul tau, dar fara apus si fara zori. Codrii dormiteaza, torente vin spre noi, curgand cu avant, avide sa culeaga rodul verii care a germinat noi vlastari... Numai tu si mainile tale care ard, traiesc! Desenele tale ma fac se devin parte din tablou. Hai sa tipam! Ia-ma de mana! Iubeste-ma! Du-ma pana la nori! Cum era :"du-ma fericire in sus si izbeste-mi tampla de stele"?
    Inca alergam... goi. Ne-am dezbracat in timp ce ploaia de cuvinte ne-a acoperit trupurile ucise de placere morbida producatoare de sunete, aduse parca din octavele orgasmului. Timpul din jurul nostru ne trimite intr-un pastel trist, intr-un tinut al nebuniei, al umbrelor. Aici te lasi greu, incet pe spate, of! Picioarele s-au transformat in niste ziduri pline de iedera uscata. Caut poarta. Cateva dare lungi de lumina imi arata drumul intortocheat si vascos spre golul tau pe care vreau sa mi-l asum. Devii din ce in ce mai imbujorata in fotografia asta trista cu frunze galbene si soare mort, lipsit de curaj... Ma lasi sa te cuprind?
    Vara s-a sfarsit tacut si trist. Incepe toamna pastelata. Parca anul asta s-a folosit mai mult negru. Traiesc mizer... Ma iubesti?

Pasiune si fum de tigara

   Incep cu decorul. Camera este plina de haine, draperiile groase de un rosu aprins nu sunt lipite, mai lasa lumina sa intre pe o fanta creata intre cele undeva la jumatatea ferestrei. Un jazz de proasta calitate se aude undeva pe fundal. In camera persista mirosul de tigara amestecat cu parfum de mosc. Patul cu baldachin ne adaposteste trupurile inerte, lipsite de viata fizica... Locurile noastre sunt aici, in mijlocul universului, in miezul lumii noastre... Nu as vrea sa stric momentul construit cu atata truda ridicandu-ma din pat, vreau doar sa continui, sa continui o minutioasa munca plina de nevoie si placeri, carnale, dar in acelasi timp spirituale, care se inalta in cosmos departe de pamantul mizer,  sa duca o lupta atat de ogasmica intre bine si rau...
   Deschid ochii incet. Plin de teama te redescopar... Ma trezesc cu mana pe tine. Te miros, iar pielea ta neimbracata miroase a copil proaspat imbaiat intr-o seara calduroasa de vara. Iti soptesc, usor, cu capul rezemat de buricul tau, povesti de dragoste nenascute, nestiute de nimeni. Razi! Imi aprind o tigara, iar o mana imi ramane libera. Cu ea vreau sa desenez pe piciorul tau niste aripi. Cu ele as vrea sa zbor, sa ma hranesc cu dragoste. Cred ca in engleza ar suna mai bine asta. Acum se aude David Bowie. Incerc sa iti umplu membrele cu saruturi. Caut sa ma transform intr-un vampir. Asa cum el are nevoie de sange, eu am nevoie de pasiune, de chimia aceea organica intre doua trupuri avide de dragoste, nu de sex. Sexul este comun. Toate lumea stie sa faca. Dar cati stiu ca pentru o femeie este mai plin de placere preludiul decat sexul in sine?
   Ma rogi sa ma joc  cu o flacara aprinsa desi nu sunt magician. Prind in mana flacara scoasa din gura ta, o transform intr-un cristal de argint. Aici ascund sunetele placerii care au umplut camera toata noaptea. Vreau sa le ascultam impreuna imbalsmati de cafeaua de dupa facuta la un ibric vechi din cupru. Iti descopar o alunita pe spate. Incerc sa o acopar cu buzele mele. Vrei sa te joci cu mana prin parul meu. Urc incet, incet spre urechea ta. Vreau sa vad ce e in spatele cercelului... Am descoperit un loc, care la atingerea lui cu limba te face sa tresari. Ajung in dreptul gurii. Limbile noastre se inclesteaza si incep un dans morbid, persuasiv si nascator de viata. Razele solare care au intrat in camera, ne cuprind ca o ploaie calda si torentiala de vara. Ma las cuprins de bratele tale. Numai gandul de a sta ghemuit langa tine o eternitate face ca pielea mea sa ma atentioneze ca nu visez. Musti din mine. Nu ma lasi sa ma ridic.
   Trec orele... Ziua a devenit nesfarsita. Umplu cele doua pahare, din nou, cu vin pe al tau, iar pe al meu cu gheata si vodka. Daca din sanii tai ar curge vodka, sigur din gura mea ai molipsi betia... O luam de la capat?

Dimineti de august...

        Dimineti triste de august. Aroma de cafea ma invita la un dans surd plin de secrete si iubire. Linistea diminetii ma apasa in tacere. Imi lipsteste o emotie creata de un suras plin de conversatii lungi. Parfumul merilor care incep sa dea in parg ma incalzeste si in acelasi timp ma imbata ca o sticla de cognag prost si un pachet de tigari. Incerc sa privesc spre rasarit, lipsit curaj. Nopti si zile ce au trecut nu au nevoie de razboaie, ci doar de un armistitiu. Pasii grabiti ma fac sa aleg din nou drumul gresit. Am nevoie de privirile tale din nou, mai mult ca orice!
   Lumea incepe sa se opreasca, dar as vrea sa se opreasca in parul tau. Ma lasi sa iti desenez iubirea din culorile constelatiilor? Bratele tale, atat de delicat construite, sunt facute special sa ma cuprinda intru totul, sa nu lase spatiul gol intre mine si tine. Ritmul cordului deschis de dureri neinchipuite si cumplite ma face sa tresar la fiecare atingere a timpului. Secunda, ca o carte de tarot care mi-a aparut la drum de seara spre dimineata ultimului dans. Ai putea sa ma iubesti? Mai fac un pas, trece si noaptea asta. Frunzele incep sa se ingalbeneasca la varfuri, dar eu inmuguresc. Renasc! Am uitat cum e sa gandesti pentru doi! Gandurile beligerante langa scrumiera si cana de cafea imi inchid ochii deschisi si sunt indemnat sa visez. Nu am ajuns inca la aripi de fluturi si pescarsusi solitari si zburdalnici la malul marii in cautare de noi locuri neatinse. Va trece si maine la fel de nedrept. Faruri stinse la orizont mie nu imi prevad nimic sumbru, doar imi confirma o parte din viata. Un saxofon ma instiga sa joc si cant, dar nu pot.
   Ma lasi sa te descopar? Ma ajuti? Vreau doar sa opresc lumea si timpul in loc...

picaturi si vise

regat din vis

visam corabii pe cer,
tu aveai stele in par,
in noapte, sorelui ne inchinam.
ne scaldam intr-un singur cuvant,
regatul nostru sculptat din pamant
brazdat de nori si culori,
ne apasa privirile inocente.
privilegiati de fericire,
ne mintim ironic,
rupem taceri si desfacem casatorii.
subtilul miros dintre mine si tine,
miros de mosc,
ne imbie inaltator spre tinutul
brazdat de rauri repezi,
brazi tineri si voinici,
cerbi si caprioare,
care se gasesc numai pentru noi.

-----------------------------------

picatura 

vad cum totul in jurul meu se prabuseste.

picatura cu picatura,

petala cu petala...

totul se prabuste prin mine,

sau doar el prin mine?

placerile si sperantele au inceput sa dispara.

nu mai pot fi incurajat,

viata mea are doar trecut.

ma gandesc din ce in ce mai mult cum sa sfarsesc.

nu-mi raspund la intrebari.

refuz sa pasesc

si ma contopesc cu un prezent plin de gol si vid.

sa dispara lacrimile,

sa nu vad cum ma pregatiti.

totul devine din ce in ce mai inutil.

fara zvac si inimi descatusate...

sa ma lasati plin de dorinta si umil in tacere.

regret doar tot ce nu am facut.

castelele voastre de nisip au cazut sub pasii mei...

incet, incet pun si ultima caramida,

nu visez.

sfarsesc.