Wednesday, 18 September 2019

septembrie


era toamna si numaram dale de piatra 
si frunze uscate .
te preumblai cu sufletul gol printre ruinele orasului
in casti era doar freddy si mestecai niste guma .
oamenii de pe banci aratau a primate 
si se uitau si ei dupa tine
tu spoiai cu niste dare cu vin dalele din trotuar
si cu niste gesturi perfecte
imi dansai ca o plaga deschisa pe coapsa
aproape de corpul meu inert in timp ce
suflam greu intins pe asfalt.


-----

Era o seara umeda de septembrie devreme
La marginea padurii mele
Iti tineam capul in palme si iti povesteam de Catalin si Catalina.
Mintea iti fugea la Morrison. Summer’s  almost gone.
Ne-am aprins tigarile de la lumanarile arse  din noptile trecute
Vodka nu mai era. Si ai inceput sa plangi.

Si nu stiam de ce . De ce ?

-----

Intr-o noapte inderpatata din vara aceea
Ne tavaleam prin frunze uscate de stejar
Tu incepusei sa plangi in timp ce ma muscai de gat
Reactionam la fiecare replica
Incepuse sa ploua cu vodka peste noi
Dansai goala .
Prin copaci ardeau lenjerii de dantela. Neagra .
Asa a fost sa fie .
Urma sa te ascunzi printre priviri la fel de goale
In spatele blocurilor umede .
Pe aleile bolnave de tuberculoza osoasa
Iti daruiam piese de sah sculptate din oase de curva.
Nu mai exista nici furie , doar lehamite.
La ce ti-a folosit ?

Tuesday, 2 April 2019

fum de tigara ...


Incep cu decorul.
Camera este plina de haine,
draperiile groase de un rosu aprins nu sunt lipite,
mai lasa lumina sa intre pe o fanta
Un jazz de proasta calitate se aude undeva pe fundal.
In camera persista mirosul de tigara
amestecat cu parfum de mosc.
Patul adaposteste trupurile inerte
Locurile noastre sunt aici, in mijlocul universului,
in miezul lumii noastre...
Nu as vrea sa stric momentul ridicandu-ma din pat,
vreau doar sa continui,
sa continui o minutioasa munca plina de nevoie carnale,
care se inalta in cosmos departe de pamantul mizer,
sa duca o lupta atat de ogasmica intre bine si rau...
Deschid ochii incet.
Plin de teama te redescopar...
Ma trezesc cu mana pe tine.
Te miros, iar pielea ta neimbracata miroase a copil
Iti soptesc, usor, cu capul rezemat de buricul tau,
povesti de dragoste nenascute, nestiute de nimeni.
Razi!
Imi aprind o tigara, iar o mana imi ramane libera.
Cu ea vreau sa desenez pe piciorul tau niste aripi.
Cu ele as vrea sa zbor, sa ma hranesc cu dragoste.
Cred ca in engleza ar suna mai bine asta.
Acum se aude David Bowie.
Incerc sa iti umplu membrele cu saruturi.
Caut sa ma transform intr-un vampir.
Asa cum el are nevoie de sange, eu am nevoie de pasiune,
de chimia aceea organica intre doua trupuri avide de dragoste, nu de sex.
Sexul este comun.
Toate lumea stie sa faca.
Dar cati stiu ca pentru o femeie
este mai plin de placere preludiul decat sexul in sine?

Ma rogi sa ma joc cu o flacara aprinsa desi nu sunt fachir.
Prind in mana flacara scoasa din gura ta,
o transform intr-o bilal de argint.
Aici ascund sunetele placerii care au umplut camera toata noaptea.
Vreau sa le ascultam impreuna imbalsmati
de cafeaua de dupa facuta la un ibric vechi din cupru.
Iti descopar o alunita pe spate.
Incerc sa o acopar cu buzele mele.
Vrei sa te joci cu mana prin parul meu.
Urc incet, incet spre urechea ta.
Vreau sa vad ce e in spatele cercelului...
Am descoperit un loc, care la atingerea lui cu limba te face sa tresari.
Ajung in dreptul gurii.
Limbile noastre se inclesteaza si incep un dans morbid, nascator de viata.
Razele solare care au intrat in camera, ne cuprind ca o ploaie calda de vara.
Numai gandul de a sta ghemuit langa tine o eternitate
face ca pielea mea sa ma atentioneze ca nu visez.
Musti din mine.
Nu ma lasi sa ma ridic.
Trec orele... Ziua a devenit nesfarsita.
Umplu cele doua pahare, din nou, cu vin pe al tau,
iar pe al meu cu gheata si vodka.
Daca din sanii tai ar curge vodka, sigur din gura mea ai molipsi betia...

O luam de la capat?

Wednesday, 6 February 2019

dimineata fara tigari



 Caut tricoul galben aruncat de tine aseara pe scaun,
 plin de tutut amestecat cu miros placut de femeie. 

 Nu vreau sa merg spre bucatarie,
 am citit recent un studiu facut de cercetatorii britanici
 in care ei spuneau sa nu aprinzi imediat cum te trezesti tigara,
 esti mult mai pasibil de cancer, de nu stiu ce fel.

 Briza diminetii fara tine se simte greu.
 Piesa lui John Mayer, imi da o senzatie placuta si rece .

 Numai rezist.
 Imi umplu ibricul de cafea pana la refuz.
 Astept langa aragaz sa nu dea in clocot.

Noaptea am petrecut-o in compania frigiderului plin cu votca
am incercat sa alerg prin foc ochiului ruginit
sa levitez deasupra apei din chiuveta infundata, sa mananc norii... 
dar nu am reusit. 

Am nevoie de mai multe tigari .
si nu de porumbei

Soarele inca imi face probleme. 

In varful picioarelor ma misc printre stive de sticle
si scrumiera suprasatura ca sarcina la chimie.

Musc dintr-un colt de suflet uitat pe etajera,in baie. 
 si cafea imi pare din ce in ce mai amara...

 Am gasit niste haine cu miros de-al tau  prin sufragerie
 si fire de nisip pentru ca te-am lasat sa intrii incaltata in viata mea. 

Nu am avut rabdare sa te ...  

Luna, pe care tocmai am vazut cum a apus, 
lasand loc luminii brazdate de pasari si nori, 
mi-a intarit extremul sentiment de a ma baga la somn sau a ma trezi,
nici eu nu stiu exact daca sunt viu sau sunt nascut din umbre
si priviri golase dezbracate de gandurile tardive ascunse sub cearceaf...

Nu te-am avut niciodata langa mine!



Monday, 14 January 2019

a facut treaba buna


m-as fi bucurat sa fiu mai rezistent la alcool 
si sa nu fiu predispus la imbatranire 
m-as fi bucurat daca varful muntelui ar fi fost putin mai plat
daca as fi fost dumnezeu nu cred ca as fi facut o treaba mai buna 
sa fi fost mai multa paine si mai putin orez 
ieri in gara mai traia doar un copil obez si niciun reporter nu fuma langa el
la fiercare pas vad vitrinele pline cu mirese venite din rusia
o doamna plina de namol mirosea un trandafir
si cainele ei a putrezit in inchisoare
dimineata la bursa a bubuit pretul la balotii cu fan
as vrea sa ma trezesc dar m-am ciupit si nu dorm
ma plimb printre oameni fara zambet imbracati in licheni
din casti imi canta roger waters
nu vreau sa fiu dumnezeu
a facut o treaba buna: e plin de trandafiri murdari.


----------------

la portile levantului
unde miroase a asfalt incins
numeri acorduri de vioara
si-o femeie mai gatita
pe-o banca langa gara 
numara flori de crin sub o ploaie
rece de octombrie devreme
plangea cald.

aici unde icoanele au picioarele lungi
unde ne topim printre cadavre vechi
de otel si beton
unde soarele nu arde si noaptea se opreste
si drumuri desfundate se varsa in noi
si carnea inca se serveste
pe mese mari de sticla acoperite de stergare albe
printesele beau vin.

Thursday, 10 January 2019

vis langa padure



galopam peste calea ferata
noi toti ca niste arabi pur sange
iar in loc de zori
lasam in o dara de nori
si bolovanii dorm departe
ploua si eu zbor in noapte tarziu
vesnic ratacit printre picaturi de roua
perdele de copaci se scurg adanc in ape

si tie iti trebuie o vecie
sa nu mori
sa gonesti ca un cal pur sange arab
sa privesti fara incetare prin ochi
nici macar un camp cu flori
si picaturi de rosu si perdele de copaci
si nori in loc de zori


------------------------------------------



voi exista beat langa padure
unde specii rare de pasari
imi canta langa ureche
cantece de nunta si opere baroce
pe pat de ghinde si invelit in frunze
voi spune povesti
si nu la gura sobei
si voi visa la nimfe
ce miros a piele de copil
ma voi insura pe rand cu fiecare
si in loc de porumbei voi avea un fulg
ce o sa il fac cadou mortii

Thursday, 3 January 2019

se vorbea la inceput despre morisson si chitare si lumi noi



Pe sanii ei am desenat poezii
A fost cea din urma seara
Parul ei cel alintat mi-a insirat in mana capete de flori
Pe patul ei am simtit un iz de gara
Am inghitit lacrimi ca pe niste soapte 
M-am inrosit de la atata noapte
Cand am plecat de langa ea bateau clopote de nunta
In miezul unei nopti uscate si pline de cercuri ramase in timp
Ma simteam ca intr-un roman trait la Paris
Printre valuri de vin rosu sparte dupa multiple despartiri …
Si ploua cu viniluri cu saxofoane si trompete si piane
Merg singur pe langa calea ferata cu topuri de hartie scrisa
Visez la o dupa amiaza de mai cand alergam prin ploaie si vorbeam de morrison
Si de stangacia pe care o aveam si ea ma ura
Si povesti spuse si cantate si vorbeam langa o chitara .

--------------------------------------


asta e pentru ea
pentru cea care fuge de singuratate
pentru cea cu ochii de cal
pentru cea care avea chitara goala de idile
niste versuri de la morisson
asta e pentru ea
pentru cea care iubeste verdele
pentru scafandru
regizor sau cosmonaut
lumina si un cantec in cort
iubiri clandestine si carti despre eroi
copila a murit intr-o statie de autobuz
orasul era zeu
si lumea din jurul bancii
incojurata de frunze galbene si porumbei
nicio amintire
nciun mov
o armata de vise si vise si vise
peste drumul de lemn
si love street aud in urechi
si calc peste beatles
ploaua peste parcul ei
am plans intr-o fantana
lumina de la geamul ei
s-a spart de la un fulg
si un latrat
si ultima tigara
aicolo primul sarut
fara clopote de nunta
fara rochii de mireasa
fara vin si fara viata
fara rasarit si fara mare
fara inima plina cu amintire
doar miros de asfalt si lacrimi uscate.


Tuesday, 20 November 2018

urbane...



Merg pe strada si numar acorduri de vioara , Mendelssohn.
Asfaltul emana miros de carne venit in cavalcade 
Iar fetita care doarme cu capul pe linia de tramvai zambeste.
In piata e plin de baloane de sapun. O duzina de copii alearga dupa ele.
Pe tarabe a ramas doar usturoi . Noi umblam din ce in ce mai goi . 
Intre blocuri se danseaza calusarii si tango in recital .
O sa ploua . O sa fie covor de frunze uscate cu parfum de ploaie .
Calcam pe trotuare pline cu zahar si ne pierdem mintile in galere cu namol.
Incercam sa sapam gropi adanci pana la izvoare cu flori
Sa gasim nuferi cu radacini infipte in noroi.



---------------------------------




vad prin scaunele pline din metrou
cadavre vii si pline.
toti au cate o carte in mana si muzica in urechi.
culori triste ii imbraca ,
detin chei ale sertarelor pe care nu le folosesc niciodata. 
acesti dumnezei ai creditelor isi cumpara paine cu sufletul
si bilete la concert si teatru cu celule nervoase moarte.
nu au cum sa vada soarele din metrou,
doar becuri si ele moarte create din oase si lacrimi.
vieti printre betoane si mazga si fast food.
nopti pierdute la bere fara temei,
convalescente bolnave dupa program.
aceste vieti intrate in colaps
printre frunze si masina
nu mai traiesc. sunt in coma. vieti artificiale.