fluturi si tocuri

  Aripi de fluture si tocuri cui

   Pornind de la ideea ca iubirea e altceva decat un pretext la un roman as vrea sa incep scrirea din noaptea asta. Iubirea e insasi viata! Adica, dimineti pline, nopti lungi si zile incarcate de mii si mii de zambete si priviri patimase, discutii lungi, care nu devin nicioadata plictisitoare... 
   Nu cred ca arta iubirii se invata, ci o deprinzi cu timpul... si de aceea nu cred ca s-au facut manuale pentru a deprinde taina iubirii... Sublimul sentiment de a te apropia cat mai mult de elementele visurilor: sa o vezi ca o printesa cu aripi,sa numarati bataile de aripi ale unui fluture,sa desenati pe cer cu fire de nisip,sa radeti nemarginit, sa dansati printre nori imbatati de mirosul florilor pline de roua dimineata, sa ascultati cohen sau pe chirila, sa imparti cafeaua de dimineata cu cineva care miroase destul de dulce, sa discutati ore in sir despre ultimul film sau carte vazuta sau citita, sa aduceti argumente stirilor monstruoase... 
   Atunci cand devii prizonierul "lumii in doi" totul se transforma in albul cel mai pur din ce exista mai mecanic si violent, fara spirit si suflet, mai mizer si egoist... Momentele cand este imbracata in cele mai comode haine cand sta duminica aruncata in pat si butoaneza telecomanda iar tu o vezi in port-jartier si tocuri cui si iti este jena sa ii spui la ce te gandesti, devin niste momentele geniale... Cand iti aduci aminte de vorbele profei de literatura din liceu, ca iubirea face trecerea foarte repede de la teluric la ancestral, cand devii filosoful propriei constiinte... Egocentrismul dispare, iubind, totul pui pe tava, inveti sa daruiesti, sa renunti la grobianism doar sa mai furi 5 minute din timp langa ea, intinsi, sa ai nasul in spatele urechii ei... Cum cioran spunea ca cea mai mare prostie este omorarea dorintei prin ideea de eliberare, dar eu paradoxal, cred ca in dragoste si iubirea, dorinta este traita atunci cand eliberezi idei. Nu vreau sa imi mai franez dorinta si simtirile, ci doar sa le traiesc! Merita sa iubesti intru-totul? Sa te implici pana la capat? Totul este subiectiv...

nota de jurnal...

   Penumbre beligerante

     Lipsa de coerenta a gandurilor beligerante ma face sa cred ca devin din ce in ce mai labil psihic. Lacrimi calde si albastre cazute dintr-o calimara imi umezesc camasa primita in dar de la moarte. Urmele de priviri golase gasite pe asfalt ma duc cu gandul la o atlantida uitata intr-un colt de creier dorita de alter-ego-ul meul. A cazut un fulg de porumbel pe pervaz, e cel dintai. Darul de a trai si a iubi totdeauna rascolit de briza marii si puterea valurilor sparte la mal, malul ce face legatura intre amurg si vis. Un print al penumbrelor mi-a parut intransigent la auzul rugamintilor mele de a exprima liber tunete si fulgere brazdate de aripile lui icar. Cat timp va dura aceasta nebunie dusa la extaz? A cata oara cand o luam la fuga prin agonie? Putem lumina la fel de puternic ca un soare in fiecare dimineata plina de flori si roua? Caldura care este emanata de un vulcan, rocile lui imi incalzesc trairile si incerc sa gasesc de fiecare data cratima si virgula si niciodata punctul. Onomatopeele umane din imprejurul meu racnesc de o durere inconstienta asa cum un mentalist isi opreste bataile cordului. Pocalul plin pana la refuz de un vin amar imi indulceste fiecare lasare a noptii privind luna concentrata si ma lasa sa descopar mireasa ce se vede inauntru. Feed-back-ul viral si lipsa de atentie devin din ce in ce mai aproape de moarte. Disparitia inocentei este mizera, oamenii sunt subiecte de tabloide preluate cu copy-paste. Devin, mai mult sau mai putin, ipocrit si fariseu... Nu poti sa te dezici de suflet doar pentru atata lucru. E timpul sa nu se mai decredibilizeze si destabilizeze. Visam!

prima pagina de jurnal...

Intaia dimineata

  O sa incep primul post de tip jurnal. Incerc sa ma trezesc de fiecare data din parfumurile din noptii gustate involuntar. Caut tricoul galben aruncat de tine aseara pe scaun, plin de tutut amestecat cu miros placut de femeie. Nu vreau sa merg spre bucatarie, am citit recent un studiu facut de cercetatorii britanici in care ei spuneau sa nu aprinzi imediat cum te trezesti tigara, esti mult mai pasibil de cancer, de nu stiu ce fel. Briza diminetii fara tine se simte greu. Piesa lui John Mayer, Vultures, imi da o senzatie placuta de buna dimineata. Numai rezist. Imi umplu ibricul de cafea pana la refuz. Astept langa aragaz sa nu dea in clocot. Noaptea am petrecut-o in compania celui mai frumos si sublim sentiment... am incercat sa alerg prin foc, sa levitez deasupra apei, sa mananc norii... dar nu am reusit. Am nevoie de mai multe aripi de porumbel, si nu aripi de ceara. Soarele inca imi face probleme. In varful picioarelor ma misc printre stive de sticle, scrumiera suprasatura ca sarcina la chimie. Musc dintr-un colt de suflet uitat pe etajera in baie. Este foarte dulce, si cafea imi pare din ce in ce mai amara... Am gasit niste petale prin sufragerie si fire de nisip pentru ca te-am lasat sa intrii incaltata in viata mea. Nu am avut rabdare sa te descopar... 
Luna, pe care tocmai am vazut cum a apus, lasand loc luminii brazdate de pasari si nori, mi-a intarit extremul sentiment de a ma baga la somn sau a ma trezi, nici eu nu stiu exact ca sunt viu sau sunt nascut din penumbre si priviri golase imbracate prin taina de gandurile beligerante ascunse sub cearceaf... Nu te-am avut niciodata langa mine!

resemnare prin stari depresive

pamant, stejari si vise

vreau sa ma hranesc cu stari maniaco-depresive,
sa simt mirosul florilor de salcam din copilarie,
sa alerg descult pamantul proaspat udat de o ploaie de vara,
printre stejari batrani sa copilaresc...

ascuns de fiare si betoane vechi,
pumnii se umplu de lacrimi si bucurie
dupa fiecare cazatura spre definirea mea ca om.
rad si plang o data cu picaturile de sange care se preling
pe pieptul crud si dezgolit.

adierile de vant ma gasesc tavalit prin iarba,
numarand fire de pamant multicolore.
impletim coronite de flori pline de savoare
pe care le asezam la gatul fiecaruia printre stele licarind.

in neguri uitate de inorogi mareti,
feciori suave si neprihanite starnesc bucurii si invidii,
lacul fara coada plin de sirene inalta valuri
spre vise pandite fara de pacat si navalnice...

sfarsitul, ca un sarpe pervers, ucide inca din fasa,
munti plesuvi, facuti din margaritare si jar,
acoperind cu frunze uscate si copaci doborati,
prin uraganul meu ce se numeste copilarie.

-------------------------------------------

copilarie scufundata

imi este dor sa cred in basme si povesti,
vreau nu mai privesc in gol,
sa zbor pana la stele, plini de lumini si culori.

sa cioplesc sabii mult prea ascutite pentru lumea asta,
ca in copilaria noastra, generatia care nu a uitat sa viseze,
si sa cante la fel cum cei de acum, mii la numar, dormiteaza...

inca ratacim pe poteci la vedere, dar ascunse in iresponsabilitati,
lipsiti de curaj si busole, imbarbatati doar de vicii,
lasi si urati de cei ce au pierdut trenul la care aveau bilet.

serpi, lachei de metal, masini de os, aparate fara suflet,
ne conduc printre frunze uscate batute de vant, fara spirit,
sufocati iremediabil de cei ce manancare carne fara oase si zgarciuri.

invat din coarde de chitara si sunete de clapa,
randuri colorate de orice fel ma face sa domin prin curatenie
priviri si zambete pline de noroi si furtuni fara noima...

resemnarea duce la acceptarea prezentului ingropat de incertitudini,
vise tulburate de oameni ciudati care proiecteaza dezastre si drame,
refuzand iubirea si lovind prin cuvinte lipsite de sens...

cu si despre...

dimineti cu tine

privirea ta topeste, transforma si dezarmeaza
orice gand al meu care incearca sa te inconjoare.
mirosul de cafea din jurul tau a devenit aspru si senzual,
nimic nu e schimbat la tine...

diminetile lenese pe care le lasi la mine sunt adorabile,
cand iti piteai fata in pernele pline de savoare,
si ne scufundam intr-o toroapeala dulce
si inveliti de primele raze si adieri ale diminetii noastre.

vreau sa iti trimit bomboane de ciocolata si un biletel,
o mostra de parfum in schimb doresc,
placuta otrava sa o folosesc atat cat lipsesti,
sa scrijelesc pe pieptul meu un zambet de la tine.

mi-e dor de magia diminetilor noastre,
de schimbul replicilor la primele tigari aprinse din zi,
de gradinile de flori gasite in sticluta ta de parfum,
de fericirea sorbita dintr-o ceasca de cafea.

-------------------

ramai

ma simt atat de singur si mic,
ramai.
esti singura care mi-ai dat nume,
ramai.
m-ai alintat in fiecare dimineata,
ramai.
imi e frica daca tu pleci,
ramai.
pe la fereastra a ajuns si ploaia,
e prima a mea si nu a noastra,
ramai.
cade si prima lacrima, cea dintai, te rog,
ramai.
ceasul s-a oprit la tine in par,
ramai.
ma mint cu doua cafele, si celelalte cuvinte,
ramai.
imi e frig fara tine,
ramai.
noi vom zbura catre o noua zi,
ramai.
nemuritori ne vom regasi,te rog,
mai ramai.

----------------------

foc aprins

 taina vietii ma duce catre o noua zi,
pastel de primavara o sa pictez din vorbe,
nu m-am oprit din drum,
printre ganduri sunt aruncat,
gustul amar si plin de venim al iubirii
l-am aflat devreme in zori.

ochii tai pot zambi,
sa gust vraja buzelor nu mai pot.
de-as putea renaste sadind o stea,
a fost un palid vis.

ce incet se scurg orele in noptile pustii,
am fost inselat de perfide vorbe de la-nceput,
poemul din nori s-a spulberat usor,
am iubit un foc aprins...

dragoste nocturna

iertare

priviri de lup,
aripi de corb,
sunete de chitara,
drumuri de oase.
tanjesc la dumnezeu,
mirosuri grele de pantece pline de copii.
mirese dezgolite si pline,
bucati mari de paini,
slute si vestede,
bucurii nemaintalnite,
dasuri macabre si carnale,
ne intoarcem catre iertare,
ferestre deschise, usi sparte,
cete de ingeri ne conduc,
infinitul se stinge,
poruncile mortii le stergem,
spargem decalogul
si numaram petale de ghiocei.

---------------------

joc de secunde

joc de secunde,

ceasul se stinge cu fiecare clipa,

incerc sa renasc,

lumea mi-e sfarsita,

ca un peste ma zbat,

pornesc in furtuna,

ganduri pagane launtrice ucid 

in vise lumini si umbre...

sunete surde,

dispar si reapar intruna,

silabe colorate sporesc spre cuvinte..

------------------

o alta de dragoste

fericiri...unde suntem noi?

incerc sa masor pulsul,

texturi de vise, 

pahare de vin,

arome si praf, scrum si fum,

lacrimi stinse,

reinventam soapta prin strigat.

lazi cu scrisori spalate de pacate,

clopote care bat la amurg,

stilouri uscate,

frunze imprastiate de suflet,

luna desenata cu maini de copil,

pamant umezit cu tristete,

pietre legate de dureri de timp,

o alta dragoste fara rost.

------------------

dor de mama

frunze uscate,aspre la auzul vorbelor tale,

incerc sa ma ascund,

probez papionul si palaria de la tine,

camasa mortii nu ma inspaimanta,

nu o urasc,

imi e dor de tine.

plang de rusine ca nu am recunoscut ajutorul,

vreau compot si lumina din mainile tale,

flori de suflete si ochii tristi

tremura la poarta cerului,

caldura parului tau imi lipstete,

simt strigate transformate in soapte,

noaptea vietii straluceste mai tare decat viata.

ultima clipa ma asteapta,lepadata de secunde,

tac,recunosc priviri si mangaieri,

dar betoanele si fiarele ingheata

dorul de mama.

iunie, tigari si aroma de cafea

aroma de cafea

poveste cu whisky,
aroma de tutun,
iz de cafea,
mangaierea unor pagini de la o carte veche cu miros placut,
muzica si iubire platonica din partea ei,
eu cautand idealul,
absolut in dragoste.
prea multe romane interbelice,
cu amor de paris...joben de dandy,
manusi lungi si albe, cochete,
in contrast cu noroiul dupa fiecare ploaie si micimea umana
balcanica...
incerc sa respir in interior frumos...
cafeaua deja e rece si fara viata,
devine un mediu rece
si nu foarte atragator.

------------------

ecouri

ascult ecouri ,
vad monstruos,
cred cu tarie in judecata de apoi,
chipuri duble si cioplite,
descarc gandiri ancestrale,
simt teluricul,
regasesc pe dionis sau dan
sa citesc cartea a saptea,
deghizat in arlechin,
stand sub baldachin,
numar suflete,
care ies de sub soclu,
replici efemere
semnate de cei care au vazut marea...
caramizi, praf si scantei...

-----------------

femeia cu aripi

te vad cu pene frumoase de serafim,

aripi de fluture in loc de maini,

frigul din mine ce ma apasa dispare cand apari,

mersul meu spre al tau loveste aerul ca niste albastrosi,

albatrosi ce zboara catre mare, catre abis, sau infernul

zarilor uscate...

vreau sa dansam ca doua mere date in parg la inceput de toamna,

sa ne invartim catre soare,

sa topim astrul cu caldura trupurilor noastre,

sa scriu cu fire de nisip 

cea mai frumoasa poveste de dragoste,

sa te desenez din cuvinte,

sa iti cant din cohen,

sa fiu tatal copilului tau care nu l-ai avut nicioadata,

sa credem in darurile zeilor,

sa alergam prin zapada si numarand frunzele putrede 

de toamna tarzie, trista si melancolica, 

sa uram chimia si sa strigam impreuna 

te iubesc!

------------------

ochii din fereastra

vad femeia din fereastra cum se uita la mine,

incerc sa ma apropii, 

dar apar niste tineri soldati 

ce incearca sa o apere!

femeie, arata-mi calea sprea babilon,

sau tara fericirii,

plina de placeri perfide si orgasmice,

teren acoperit de aceleasi placeri abundente,

urmele ei sunt teribile,

ingeri de preerie canta ceva,

aud numai sunete de diamant, 

reusesc sa ma imbrac cu pamant,

am nevoie de puterea feminina,

deschide fereastra!

-------------

oglinzi

rauri de geamuri si oglinzi,

valuri si delfini care roiesc viata,

mergem dintr-un corp in altul,

masini de os,

zambete gri si posomorate,

vara tarzie cu fructe in parg,

pietre lucitoare rotindu-se,

flori care au plecat capul,

lume secate de puteri,

clape sparte,

stele care nu reusesc sa lumineze,

exod din temple,

ziduri fara margini,

plante ucigatoare,

povesti dezgustatoare,

ceaiuri dansante si placi vechi

care ne dojenesc cu sunete!

oglinzi care traiesc,

dau viata si mint frumos,

haine goale, fara suflete,

si timp conservat.

----------------------

urme

urme de tutun,

dare de vise care brazdeaza cerul,

brad si floare de colt pe creste de munti,

faruri orbitoare sfaramate de dinti,

acorduri de chitara,

minti obosite,

carti rasfoite,

munti batrani cu plete rare,

puls cardiac inferior mie,

lupi care tanjesc dupa viata,

sperante fara margini,

recasite in scrinul de amintiri,

dragoste neinteleasa,

cuvinte rostite degeaba,

descrieri neterminate,

curcubeu infinit,

negru si sange,

albastru si ingeri,

case imbatranite de neguri si ploi,

frunze in amurg...