In noiembrie a plouat cu pasta de dinti

Ploua cu pasta de dinti

Incep sa urc catre cer pe scara mea construita dintr-un stejar viguros
Si dintre norii albastrii si laptosi ca un clopot ce suna chemarea catre mormant
Se vedea o banca acoperita cu o rochie verde dantelata ce mirosea a parfum de carne.

Ma uit in buzunarele mele pline de tutun si bete de chibrituri 
Si numar treapta cu treapta pana ajung la 365 si ma opresc si aud copii strigand
Si mai aud si o chitara cantand niste soapte si Division Bell
Si incepe sa ploua cu pasta de dinti si o pasare fara aripi a cazut la picioarele mele.

Acum imi aprind o tigara
Sunt la urmatoarea treapta
Si apare o doamna cu mana despicata
Miroase a asfalt incins de pasta fierbinte
Imi imaginez o poveste si imi vine sa plang
Si rochia verde miroase tot mai tare a carne .

-----------------------

Ploua marunt 

dansezi cu tricoul meu galben
in prag de asfintit
sa nu uiti ca se naste o amintire
si raul plin de stele
se revarsa catre tine
si focul arde si miros de brad
te imbraca si e cald.

dimineata te pieaptana o ploaie marunta
si cartea rupta se deschide
si te vezi ca-ntr-o oglinda
de pe vale se aude un cantec pustiu
te priveste un ochi de un rosu rubiniu
eu ma pregatesc sa inaltam castele de nisip
si sa devenim un singur chip.

seara vine dinspre miaza-noapte
te asezi langa fantana
te preumblii pe sub luna
te transformi intr-o mireasa
ard si stelele lapte
si ploua din nou cu flori
si raze si ingeri si hartii
si copii cu dinti de fier
si sunete si cerbi si cantece
si robin canta
si mai ai atatea lucruri de facut.

toate's la locul lor ...

aseara erai imbracata in verde pe alee
si te-ai oprit
construiai baloane de sapun
dintre copaci se auzeau sunete de saxofon
iar pe strada curgeau suvoaie de scupait.

si norii dansau cadril deasupra noastra
ploua cu valuri de vant
urmau nopti involburate
cu mirese necununate .

in piata se vindeau numai ziare
iar banutii de argint au disparut
nici macar sarutul pe obraz
doar locul unui zid a mai ramas.
nici noi. doar suvoaie de scuipat.

--------

iti mai aduci aminte de castelul plin cu 7 pietre,
cand cu fata la perete deveneam imparati,
din porumbei ne transformam in ulii dezumflati
si cheia de la gat stralucea pe sub tricou
si dansam prin praf 
pe sub stejari si ghinde moi si mari si... si noi!
totul venea plouand
si noi plecam plangand
si venea noaptea si nu imbatraneam
si noi cu totii urlam, cantam si visam!
ploua cu fluturi din raze
si ne bucuram , cu dintii din asfalt ziua muscam.
cu haine construite din lumina ne imbracam
si nu ne pasa ca saream prin bolovani la noi in gradina.
orasul ascuns cu blocuri si padure pe noi ne-a crescut,
cu prea multe dimineti,
multe vise si promisiuni de tinut.
mancam in alte tari asteptand mingii venind din alte zari...
acum viata se lasa scurta si goala.
duminica pleci la bucuresti tot cu trenul de 5?