Azi este 1
iulie 2015. Nici macar 1 septembrie nu este. Si trec pe langa scoala generala
din oras cu o tigara aprinsa in gura.
Sunt cuprins de nostalgie, dar nu am vazut pe nimeni… nici macar portarul
scolii nu era prin curtea din fata. Daca
treceam acum 7 8 ani ani in acelasi mod imi era rusine sa nu fiu vazut de profi
sau de doamna invatator cu tigara aprinsa. Nu cred ca a trecut bunul simt sau respectul
dar in mintea mea consider ca am cam crescut. Dar nu am uitat sa las capul in jos
atunci cand sunt certat ca am facut vreo traznaie sau ca nu am terminat lectiile din lene, nu
din nestiinta. cu pretextul ca nu am
stiut toate exercitiile.
Vara asta s-au implinit 10 ani de cand
am terminat scoala genrala. Cu gandul ca ne vom intalni macar la o cafea sa ma
povestim ce am facut in astia 10 ani… incerc sa scriu acest text. Cu bagajul
plin de amintiri placute, demne de romanele de aventuri ale copilariei , Coliba
unchiului Tom sauAventurile lui Huckleberry Finn… am plecat la drum, prin
viata. Momentele de neuitat din clasele mici cand nu era zi in care nu eram
certat de doamna invatator pentru cine stie ce prostie sau celebra replica pe
care o auzeam aproape saptamanal “branza buna in burduf de caine” sau cand din
clasa a 5-a diriga a dat la liber sa fim “pocniti de fete” cand nu eram cuminti…
sau venea in fiecare pauza sa ne caute mingiile sau sa ne ia de pe terenul de
zgura sa ne bage cu “japca” la biologie sau romana… sau sa semnam condica in
biroul doamnei Iordache cu asa-zisii “bujori” cand auzeam celebrul strigat :
Radu, Maglan, Moise, Mazilu, Barbu si Oncescu veniti la mine… Sau de cate ori
era sedinta cu parintii mama venea cu cate o nuia in geanta. Acum rad, dar
atunci eram :cacat tot pe mine: iar nu mai ies afara !
Primele excursii, primul sarut, prima
bataie cu un coleg, primul 3… prima coronita, prima palma peste obraz, harta de
la geografie, mirosul de motorina… terenul de zgura, culoarul… prima teza,
primul examen serios… l-am luat… prima tigara, prima gura de alcool in padure
chiulind … Acum privesc cerul, e nor, probabil o sa ploua, atunci nu imi pasa…
era minunat! Totul era minunat! Pana si geometria in spatiu sau cine stie ce
propozitie completiva indirecta. Nimic nu ma durea. Facea parte din constiinta,
asa trebuia sa fie. Imi e dor… au trecut doar primii 10 ani…
Semneaza Mishu, banca intaia de la geam, a treia de la cancelarie, cel cu
papion si camasa albastra!
