Sfarsit
vad cum totul in jurul meu se prabuseste.
picatura cu picatura,
petala cu petala...
totul se prabuste prin mine,
sau doar el prin mine?
placerile si sperantele au inceput sa dispara.
nu mai pot fi incurajat,
viata mea are doar trecut.
ma gandesc din ce in ce mai mult cum sa sfarsesc.
nu-mi raspund la intrebari.
refuz sa pasesc
si ma contopesc cu un prezent plin de gol si vid.
sa dispara lacrimile,
sa nu vad cum ma pregatiti.
totul devine din ce in ce mai inutil.
fara zvac si inimi descatusate...
sa ma lasati plin de dorinta si umil in tacere.
regret doar tot ce nu am facut.
castelele voastre de nisip au cazut sub pasii mei...
incet, incet pun si ultima caramida,
nu visez.
sfarsesc.
-----------------------------------------
Zidul
Luam niste caramizi,
cateva roabe cu ciment,
niste sudoare de oameni
si timp pierdut.
Avem un zid.
Lipim buzele de el,
il atingem,
acoperim impuritatile,
ii dam o forma finita, sau infinita.
El ne apara.
Ne arata nemarginirea,
il consolidam,
ne ascudem dupa el,
ii dam si sentimente.
E rece dar il simtim cald.
